...se fac altele.
Toamna se invata fericirea.
Se culeg particele micute din suflete uitate de timp si de durere, se pun la loc, se nasc suflete noi.
Toamna se iubeste, intotdeauna.
Toamna se viseaza cu ochii deschisi, in diminetile de sambata destul de reci, cu cafeluta si tigara in mana, aruncandu-ti privirea pe geam la zeci de oameni care la randul lor, viseaza, ca tine, ca noi toti.
Toamna se spera - la mai bine, sau la alte dimineti identice.
Toamna se iarta. Se ia totul de la inceput.
Se invata increderea si se arunca departe banuielile stupide.
Toamna se zambeste in exces, se tremura seara pe banci, se pierd zeci de nopti, din loc in loc, cu tocurile printre frunze, se reintra in ritmul de anul trecut, cu schimbarile de rigoare aduse de timp - toamna se renaste, intotdeauna.
Toamna se traieste in clipe, raze de soare, ploi, si toata iubirea din an. Doar e toamna.nu?
