Ce ciudata e viata si cum o simpla amintire ne poate apropia de oameni candva dragi. Realizez inca o data ca desi viata s-a schimbat, eu m-am schimbat intr-o oarecare masura, sunt tot eu cu bucuriile mele, cu tristetile mele...

si totusi..de ce sa ne stresam atata?
viata oricum e scurta!
trebuie sa fim fericiti!
si..nimenu nu poate sta in calea fericirii noastre! suntem oameni!


ai sa imi spui de moralitate..
ha..ha..
Moralitatea nu e altceva decat o scuza ridicola pentru a justifica nefericirea.

ne e frica?

ne e frica de sentimentele noastre ?
de ceea ce simtim ?
de ceea ce vrem cu adevarat ?
de ce ne conformam cu ceea ce traim ?
traim prezentul cu gandul la viitor.
traim cu o ea, cu gandul la alta ?
traim in vise ?
timpul ni se ocupa gandindu-ne la o ea?
de ce nu vrem mai mult ?
nu vrem sa fim fericiti ?
dar ce e fericirea ?
a intalnit-o cineva ?
cu ea ? vei fii mai fericit ?
dar, fara ea? cum e?
.........................................................
pana la sfarsit...nu noi decidem...........
el DA! ea NU!

El, Ea

El: Tie iti place de mine?

Ea: Da, altfel n-as sta aici, in pat cu tine.

El: Cred ca iti place mai mult patul, decat iti place de mine.

Ea: Dar tie iti place de mine?

El: Nu.
(vrem, asteptam, luam, dar nu stim sa dam)