Bărbații nu își doresc femei deștepte, decât dacă nu vor să facă copii și să crească copii deștepți

Îi atrage, îi incită o femeie care le amintește de câte feluri era iubirea la greci, care îi plimbă prin istoria Tudorilor sau le este ghid la Shonbrunn, care le vorbește despre seducție și amantele regilor. Îi uimește o femeie care știe capitalele Africii de Sud și unde e Groenlanda pe hartă. Poate li se pare încântător că  Mary Stuart a avut un destin tragic, dar dacă nu e conferențiar doctor la facultatea de istorie sau geografie, la un moment dat te întreabă, practic, bun și mai departe ce facem? Adică o relație nu o duci pe canapea, bând ceaiul de ora 9, vorbind despre istorie și originea preparatului Beef Wellington. Ok, Caterina de Medici a avut 4 regi pe mână, foarte tare, dar tu ce ai învățat din asta?
În primul rând nu toți bărbații pot întreține o femeie deșteaptă. Înainte să te grăbești, mă refer la „a întreține” cu sensul de a conversa. Deși poate li se pare mișto să aibă una, nu ar avea ce să facă cu ea, cât să ciulească și urechile și să ia și notițe? Apoi, o femeie deșteaptă, că doar nu e deșteaptă degeaba nu și-ar alege un bărbat cu care să nu poată vorbi despre Atlantida și care să nu știe când au avut loc războaiele dacice, nu? Ar fi sub nivelul ei.
Bărbații nu își doresc femei deștepte, decât dacă  nu vor să facă copii și să crească copii deștepți și educați și în rest să își vadă de treaba lor. Bărbații, indiferent de nivelul de cultură,  au o slăbiciune pentru femeile inteligente, care să știe să acționeze, nu să povestească. Doar nu sunt muieri să stea la ceaiuri. Își doresc femei care să știe exact care din iubirea aia a grecilor le-o poartă, care să știe când e momentul și cați bani le trebuie pentru excursia aia la Florența de dragul Capelei Sixtine, care să fi înțeles că Madame de Montespan a reușit să rămână amanta lui Ludovic al XIV-lea pentru frumusețea, lipsa prejudecăților sexuale și inteligența ei, dar și că frumusețea pălește și declinul e inevitabil când te bazezi doar pe ea. Și nici nu îi interesează de unde ai aflat tu astea. Care să știe să își respecte bărbatul în public și să îl atenționeze în privat. Își doresc femeia care se va descurca în lipsa lui, dar nu îi va sublinia cât de bine o va face, nu îl va face să se simtă inutil. Își doresc femeia inteligentă care știe să seducă, să fie naturală și fără inhibiții în toată splendoarea ei, sa fie ca o vulpe care nu depinde de emoțiile lui, dar știe să le obțină pe acelea care îi trebuie și când trebuie, iar dacă nu reușește mereu, să aibă înțelepciunea să tacă și să mai încerce. Să tacă în sensul de a nu-i reproșa. Să știe să îl incite, să îl intrige și să îl liniștească.
Femeia nu mai știe când să tacă. Și nu să tacă pentru că ar fi supusă, ci pentru că multe cuvinte nu mai pot fi uitate. O femeie inteligentă va ști când să aibă un ton ferm și când să folosească unul cald, când să crească în argumente și când s-o lase așa pentru când va găsi un context mai bun. Acea femeie inteligentă va ști că trebuie să fie și deșteaptă, dar una deșteaptă și atât nu va ști decât să facă paradă cu 10 facultăți și nu va fi învățat nimic din cum Caterina de Medici a condus Franta de secol XVI din spatele a 4 regi  într-o vreme în care femeile nu aveau drepturi.
„Bărbații nu apreciază o minte ascuțită decât dacă e a lor.” Asta era valabil pe la 1800. Astăzi, bărbații apreciază o minte ascuțită a femeii, câtă vreme nu e mai ascuțită decât a lor. Ce nu va uita niciodată o femeie inteligentă, este să păstreze aparențele în favoarea ei.

Bărbatul al naibii de rău este cel care va fi atent la fiecare pas al femeii pe care o dorește. O va vâna la fiecare colț, până îi va cădea în plasă. Este acel bărbat care nu se lasă cu una, cu două și reușește să se facă iubit.

Este bărbatul ăla pe care rațiunea ta l-ar urî și l-ar da uitării cât mai repede, dar pe care sufletul l-ar aștepta cu brațele deschise să-ți intre în viață. Ai duce o luptă incredibilă să nu-i intri în joc și tot te va atrage, nenorocitul.

Bărbatului acesta nu-i poți păcăli mintea cu tertipuri. Te simte, te citește din priviri, dându-și seama de calitățile femeii din fața lui. Latura sensibilă și-o va arată doar în fața celor inteligente care știu să întoarcă jocul în favoarea lor.

Atunci când dorește să se înhame la o relație serioasă este migălos, căci nu-și dorește o oarecare lângă el. Nu se complică cu orice tută care mai are un neuron – și ăla folosit ca să țină minte câteva branduri.

Acestui bărbat îi place la nebunie să fie pus pe jar până să-i ajungă femeii între picioare. De fapt, pentru el, fiecare femeie pe care i se pune pata este o provocare – de la a o cuceri până la a o face fericită, de la sticla de vin până la țigara de după, de la primul zâmbet la primul orgasm.

Pentru el, iubirea nu este doar o groapă în care femeia sare și rămâne acolo. Iubirea se menține și se îngrijește în fiecare zi. Este combustibilul ce-l ține în priză.

Stai liniștită, căci nu se oprește la jumătatea drumului. Odată ce te-a sedus, nu se va îndepărta de femeia de care este atât de captivat. Te va ține în priză, cât să te păstreze aproape cât mai mult timp.

Este clar că bărbatului îi place să-și vâneze prada. Atunci când i se pune totul pe tavă parcă nu mai are farmec, nu mai are același gust și devine o unică folosință.

Bărbatul al naibii de rău te îmbrobodește, te sucește, te înnebunește până îi cedezi și până ajungi să-l dorești în fiecare zi.

Esti puternica, femeie

–Cum se numește golul acela pe care îl simți undeva între coaste și stern, care se mărește și se micșorează cu fiecare respirație? Cum se numește vidul acela ascuțit care crestează în tine cu fiecare gând și nu e nicio modalitate prin care să bagi mâna și să-l scoți de acolo?

– Ăă, junghi intercostal?

– Nu cred, radiază în tot corpul..

-Doare?

– Aceeași durere ca într-un câmp de luptă, cu așteptări invalide, cu gânduri înnămolite, cu speranța că o să treci dincolo întreg când singura alinare e o poză ascunsă bine, ferită de gloanțele celorlalți. Cu aceeași neputință și realitatea gândului că fiecare e ocupat să se salveze.

-Al cui război e ăsta?

-N-a fost al meu, dar a devenit. Am fost târâtă în el și trebuie să lupt. Un război al distanței, al așteptării. O luptă a ce a fost și nu mă lasă să respir, o bătălie a ce ar putea urma și cum s-ar simți victoria, dar care e mult prea îndepărtată și am rămas singură în tranșee, fără măcar o bătaie pe umăr. Nimeni nu știe ce este, nimeni nu știe cum se termină, nu există indicatoare, nu mai sunt alei, nu mai sunt poteci în afară de acelea croite de lacrimi pe obraji. E frig și pustiu, e ceață și hainele îmi sunt ude la baza gâtului.

-Și oamenii ce zic?

-Oamenii îmi spun să renunț, să mă întorc la mine. Mă ademenesc cu fericirea și promisiuni de pace și armonie.

-Și de ce nu o faci?

-E chestiune de onoare. Nu pot să trădez. Și apoi, orice promisiune de pace s-a sfârșit cu un război. Într-unul tot trebuie să lupți până la capăt, nu poți să dezertezi mereu pe la jumătate.

-Și tu ție ce îți spui? Cum poți tu să mai duci războaie rănită?

-Îmi spun că nu mi-a fost dat drumul ăsta ca să îl abandonez, îmi spun că drumurile înapoi sunt mai periculoase decât cele înaine. Că, din fericire, există doar două variante – câștig sau pierd, dar chiar și dacă pierd eu, vor fi oameni acolo care au înaintat datorită mie. Iar dacă voi câștiga, rănile se vor vindeca cu iubire. Cu toții avem bătăliile noastre pe care le ducem curajoși sau cu frică, urlând sau pe tăcute.
Sunt necesare și războaie pentru a ne reîntoarce la ce e cu adevărat important, pentru ca iubirea și lucrurile mici să își recapete adevărata lor dimensiune. Pentru a tânji doar după un sărut și să te trezești dimineața lângă ce iubești să devină chiar o binecuvântare. E necesară și depărtarea, ca să poți aprecia mai bine apropierea. Și oricum, nu e ca și cum cineva ne-a promis o fericire liniară și continuă în viața asta atunci când ne-a dat-o, ea trebuie dobândită și adesea o simți doar în antiteză cu clipele atunci când nu ai avut-o, căci dacă ar fi constantă, n-am mai simți-o…

Cum schimbi femeia

Ce bune ar fi o cheie franceză și o șurubelniță dacă am putea să intrăm acolo în mintea femeii și să schimbăm niște șurubele, nu? Să vezi skilluri de instalator ce ar căpăta barbatul, dacă ar ști că se poate. Dar nu se poate, ce să-i faci.

Se spune că oamenii nu se schimbă, adică dacă ai luat-o din club, din club o sa o iei toată viața. Dacă ai luat-o din bibliotecă, tot de acolo o să o iei toată viața. În mare parte adevărat, nu o să poți face arhitecta din handbalista sau pictorita din IT-ista, dacă femeia nu are niciun fel de inclinație. Depinde, totuși, aici de voința barbatului și de materialul din care e construita femeia, se mai întâmplă și miracole.

Barbatul are o dorință arzătoare de când se știe, el vine aici cu o misiune pe pământ: să schimbe femeia după bunul plac. Sa o schimbe pentru el. Dacă s-ar putea să fie o umila și fidela supus, să zică „da, iubitul meu” la orice, „cum să nu, se face imediat, iubitul meu”, „nu, nu mai ies, stau cu tine și îți fac și un cadou pentru asta”. Iac! Păi se mai numește ela femeie dacă nu face pe rebela un pic? :))

Păi în primul rând femeia o schimbi când renunți la ideea că el trebuie să îți sugă ție tocul. Femeia se schimbă singura, nu o schimbi tu, dacă are pentru cine. Dacă tu arunci acum cu farfurii după ea în încercarea de a o opri să iasă cu fetele, comportamentul ei firesc va fi să își dorească să iasă și mai tare cu fetele. Pentru că e femeie și doar nu o să facă ce vrea barbatul. Nu contează, tu poate ai dreptate că trebuia să faceți alte lucruri împreună cum stabiliserăți, dar ea nu o fi prosta să cedeze pentru că țipi tu și îi impui: Nu ieși!!. Ea o să zică în mintea ei: Eh, pe dracu’, ți-arăt că ies?. Chiar dacă și în sinea ei tu ai dreptate, nu ți-o va da niciodată. De ce? Pentru că e orgoliul de femeie și orgoliul nu îl provoci, ci îl păcălești. Și are dreptate, care-ai fi în locul ei ai face la fel…

Spuneam că femeia se schimbă dacă are pentru cine, asta înseamnă că ar cam trebui să te iubească. Nu, asta nu înseamnă că trebuie să te apuci să faci femeia să te iubească. Asta e o inepție, iubirea nu se face cu pași, ea există sau nu. La fel cum nu înseamnă că iei femeia de pe stradă și te apuci să o schimbi, cred că asta era lămurită și că e vorba despre femeia cu care ești într-o relație, pe care în prealabil ai ales-o ca fiind potrivita pentru tine, dar mai are nevoie de mici ajustări pe ici pe colo. Dacă îți alegi tu una așa pentru că îți place cum arată, dar nu vă potriviți pe nicio parte și vrei tu să faci să fie, păi îți urez succes la lupta cu zmeii, Changeboy. Nu mai citi mai departe, că nu ai de ce.

Revenind, barbatul cu precădere are o abilitate înnăscută, abilitatea de a schimba lucruri în detaliu. De a face un apartament să arate a acasă, de a îmbina niște haine astfel încât să reflecte o imagine sau o personalitate, chiar și de a modela femei. El poate fi o motivație de schimbare a femeii, cu condiția să nu facă din asta un scop și cu o altă condiție, aceea de a avea răbdare și a-și stăpâni emoțiile. Comportamentul lui, va genera comportamentul femeii, așa că primul lucru pe care îl poate face în schimbare este să se schimbe pe el. O atitudine a lui care se bazează pe reproșuri, va genera o atitudine a femeii care să susțină în continuare reproșurile.

Exemplu 1

”N-ai dus gunoiul? De ce n-ai dus gunoiul??”. (dau exemplul ăla în care n-am înțeles de ce dracului e responsabila femeia cu gunoiul, zici că e o lege nescrisă moștenită din moși strămoși,  lucru pe care și ea, săraca îl sesizează și o enervează, dar ce, ai văzut-o atârnând de mașina de gunoi cu lopata în mână?)

”N-am avut chef” sau „Am uitat” va spune femeia, scurt, scărpinându-se, urmând ca barbatul să explodeze.

sau

„Vai de mine cum poți să îți iei tricoul ăla atât de urât, tu te uiți la tine? Unde mergi cu mine pe stradă așa?”

„Hai domne, lasă-mă, e perfect așa, mergi cu altele pe stradă dacă nu îți convine”

Exemplu 2

„Iubi, poți, te rog frumos, să duci tu gunoiul, în timp ce eu pregătesc popcornul să ne uităm apoi la film?” *

„Să fie cu unt!” va spune femeia deja cu gunoiul în mână.

sau

„Poate vrei să porți mai bine tricoul X, ție îți stă foarte bine în verde, mai ales cu blugii ăștia, dar lasă că dup-aia tre’ să îmi iau pistol când ies cu tine :)) ” **

„Care mă, ăsta verde? zici tu că vine mai bine?” zise ea cu mâna deja pe tricou.

Și așa se poate continua, până la discuții despre mașini, casă, afaceri etc.,  însă nu faceți un obicei din manipulare. Barbatul nu are neapărat o problemă cu schimbarea, ci cu faptul că femeia e nemulțumită de ea și că îi mai și transmite asta într-un mod critic și acid. Are o problemă cu felul în care femeia îi anulează bărbăția (în mintea lui, deși cel mai sigur nu asta e intenția ei, ci e doar impulsivă) și reacționează exact pe dos. El poate chiar își dorește o femeie cu care să poată discuta, să se consulte, dar când femeia îl ia pe NU în gură, mai bine iese cu băieții care îl înțeleg. Poate și ea știe că i-ar trebui o părere referitor la cum să se îmbrace, dar când părerea conține reproșuri, mai bine se lipsește. Poate i-ar plăcea și lui să aibă acasă femeia aceea care să poată înțelege o dilemă în care e, fără să îl adâncească mai tare în stări de nervozitate.

Femeii îi place să creadă că schimbarea vine de la ea și așa trebuie să fie, tu poți doar să îi sugerezi pe un ton cald și să fii atent cum formulezi. Să îi spui în așa fel încât și dacă simte că încerci ceva,  să simtă că are de câștigat, să analizeze ea acolo și să zică:  are dreptate. Dar când țipi, nici timp de analizat nu mai are, dar de dat dreptate. Și în același timp să accepți și tu că poate nu ai dreptate, să o lași să zică nu și să fii ok cu asta, dar măcar fiind calmi îți poate explica și de ce nu.

Un barbat poate schimba femeia, o poate motiva, o poate încuraja, o poate face să fie mai buna. Sunt femei care cu gura lor afirmă: m-am schimbat de când sunt cu el. Important e ca tu să fii acel barbat care să trezească schimbarea în ea, care să o ambiționeze și care să o înțeleagă, care să nu își dorească să schimbe femeia pentru a fi perfecta pentru el, asta e o iluzie, căci te vei trezi cu oameni lângă tine pe care nu ți-i dorești, ci să schimbe lucruri mici pentru binele ei și apoi al vostru. Nu vei putea face asta decât cu iubire, cu răbdare și schimbându-te pe tine.

Atenție! Chiar nu poți schimba o femeie cu totul, trebuie doar să accepți că nu sunteți potriviți unul pentru celălalt. Plus că nici cu femeile spălate pe creier nu mai ai ce face. Ceea ce manipulezi să ai, nu îți va fi dat ție. În rest, fiți creative și cald în cuvinte.

Îmi dau seama acum la sfârșit, că funcționează pentru ambele sexe, de fapt.

––––––––––––-

* Acel „poți” o va determina să arate că poate. Mai departe îi arăți că nu face singura lucruri, ci ai duce chiar tu gunoiul dacă nu ai fi ocupată să faci ceva care vă va mulțumi pe amândoi mai apoi. Practic, îi induci și ideea unei recompense, aceea de a vă uita împreună la film dacă duce acum gunoiul, efect pe care nu l-ai obține dacă i-ai spune: Dacă duci acum gunoiul, ne uităm apoi la film. Eh, fleoșc, dar pot să mă uit si singura dacă mă condiționezi, va zice.

** Subconștientul nu percepe „poate” și se va transforma mai mult în da, vreau. Acesta va fi întărit de explicația drăguță că îi stă bine în culoarea verde și de ce efect va crea asta asupra ta și a celor din jur.