Juramant

DUMINICA...lunii

E ca o scrisoare de dragoste pe care o scrii cuiva sa il ranesti.

"M-am plimbat singur si am admirat inca o data frumusetea naturii. Totul ma tulbura: un apus frumos de soare, cerul senin, furtuna, dar mai ales intinsul viu al marii...Am visat mult in pat. Apoi m-am trezit ca sa scriu. Nu pot sa dorm. Ma gandesc la lucruri urate, nu e vina mea...e ceva mai tare decat mine. Si acei irisi caprui...ma urmaresc....
Da...ma simt singur si cred ca nimeni nu m-ar putea intelege. As vrea sa spun cuiva, dar nu pot fi sincer...pe cand cu "ea"...nu am nici o retinere. Ma intelegi, nu?!
Rad de iubirea mea. Mi-am facut atatea iluzii...Cum voi trai fara ea? Sunt ravasit, am plans toata seara...si acum m-am trezit ca sa scriu aceste randuri. Fara ea, viata nu mai are nici un farmec.
Cum sa comsumi atata energie si gand curat intr-o atat de frivola si de inselatoare preocupare ?! Dragostea este idealul celor fara ideal. Un drum pe care patrunsesem atat de entuziasmat, se dovedeste acum, a fi doar o fundatura…o caraghioasa ratacire! Poate ca m-am lasat inselat de o fluturatica iluzie! Categoric. Iubirea?! Castigand-o pierzi, pierzand-o castigi ! Duca-se! Nu merita! Cere prea mult timp, rabdare, zbucium…Cel mai trist e ca nu trebuie sa gresesti pentru a pierde. Te trezesti intr-o zi ca vine si-ti spune fara un cuvant: adio, am gasit pe altcineva sau pur si simplu moare…Si ramai naucit in mijlocul drumului : "gata, inapoi, pe aici nu mai gasesti nimic de iubit, e pustiu si…trebuie sa cauti in alta parte! "
O acuta senzatie de gol si zadarnicie…S-a dus! Nu mai este ! A pierit si pentru mine sansa acelei iubiri mari, unice, frumoase, depline si definitive, cu care viata se ambitioneaza sa ramana mai tuturor restanta…
Ce trebuie sa pretinzi si ce trebuie sa refuzi? Ce iti este permis sa ravnesti si ce nu-ti este ingaduit sa strivesti? De ce nu poti iubi pe cineva, din simplul si esentialul motiv ca te iubeste?…Mi-am dat seama ca drumul este mai greu si mai anevoios decat imi inchipuisem. Nu-mi ramane, acum, decat sa astept. Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare…incredere, incredere, incredere…SPERANTA!
De ce baietii sunt atat de sensibili si eu mai mult decat ceilaltii? Adun numai suferinta. Nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma iubeste asa cum iubesc eu.
Noapte buna steaua mea! Ajuta-ma sa dorm ca sa-mi treaca durerea. As vrea sa dorm mai mult pentru a scapa de aceasta atmosfera care ma apasa, de vocile soptite, de acest sentiment de neputinta in fata acestor fapte pe care nu le pot evita. Stiu ca sunt las...dar ce sa fac?!
Am ochii grei...si gandurile mele zboara atat de departe...Cred ca-ti voi mai scrie maine..."
Prieten bun!

Femeie de piper

Naluce sunt si bete,
Dar umbla doar in cete...
Femeile cochete,
Cu whisky si cafele.

Desfraul lor se vede,
Naluce sunt si bete...
Cautand placere,
Femeile burgheze.

Tigari si frantuzisme
Prostii si nazuinte,
Naluce sunt si bete...
Femeile misele!

Lacrimi de whisky

S-a trezit langa mine:
“Cunosc oameni cu tot felul de soarte
Vietile le sunt dinainte invinse
Nehotarti ca frunzele moarte
Ochii lor sunt focuri rau stinse
Iar inimile ca niste usi stricate


azi dimineata am vazut cea mai frumoasa iubire
din ultimii ani era un barbat inalt urias
cu ochelari negri de soare si vesta de piele peste tricoul
alb o tinea strans de mainile amandoua
cu o mana o sotie carliontata, cu cealalta o copila
impleticita de somn
erau tineri frumosi si se facea ca imprejurul lor dansa
bezmetica iubirea ca o tiganca beata de fum si de vin


nu vreau sa zic ca f-ul fericirii vine de la familie de la
fidelitate pentru ca uneori f-ul ãsta
poate izvorî din palma unei prostituate care
dezmiarda in zori un chip adormit si necunoscut sau
din inima unei maicute ce te petrece cu privirea
intr-o raspantie de unde nu stii daca pleci ori sosesti

nu vreau sa zic ca dragostea are resedinta in
vreun loc anume pentru ca e o chestie de minima
cultura generala faptul ca ea
e o pasare calatoare
si ca nicio vrajitoare nu poate vedea
in nicio dama in nicio ceasca de cafea
ciobita unde va poposi
nici cand

vreau sa zic ca de la masa unei cafenele se uita
la iubirea dansand ca o tiganca beata o femeie
a carei credinta pierise in urma cu cateva zile n-o petrecuse
pe ultimul drum pentru ca atunci cand iti pierzi credinta
nu-ti arde de ritualurile stramosilor o dai simplu dracului
si-ti vezi de viata ca si cum ar mai avea rost
se uita la barbatul urias cu ochii ascunsi si cu iubirea
incalzindu-se in palmele amandoua si in privirea ei
palpaia tremurand o umbra de suflet
ca o
lumanare"

M-am trezit:
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Fie ca stam de-aci-nainte puri in lumina,
Frunzele aduc inspre pamant urme de vina.