DUMINICA...lunii

E ca o scrisoare de dragoste pe care o scrii cuiva sa il ranesti.

"M-am plimbat singur si am admirat inca o data frumusetea naturii. Totul ma tulbura: un apus frumos de soare, cerul senin, furtuna, dar mai ales intinsul viu al marii...Am visat mult in pat. Apoi m-am trezit ca sa scriu. Nu pot sa dorm. Ma gandesc la lucruri urate, nu e vina mea...e ceva mai tare decat mine. Si acei irisi caprui...ma urmaresc....
Da...ma simt singur si cred ca nimeni nu m-ar putea intelege. As vrea sa spun cuiva, dar nu pot fi sincer...pe cand cu "ea"...nu am nici o retinere. Ma intelegi, nu?!
Rad de iubirea mea. Mi-am facut atatea iluzii...Cum voi trai fara ea? Sunt ravasit, am plans toata seara...si acum m-am trezit ca sa scriu aceste randuri. Fara ea, viata nu mai are nici un farmec.
Cum sa comsumi atata energie si gand curat intr-o atat de frivola si de inselatoare preocupare ?! Dragostea este idealul celor fara ideal. Un drum pe care patrunsesem atat de entuziasmat, se dovedeste acum, a fi doar o fundatura…o caraghioasa ratacire! Poate ca m-am lasat inselat de o fluturatica iluzie! Categoric. Iubirea?! Castigand-o pierzi, pierzand-o castigi ! Duca-se! Nu merita! Cere prea mult timp, rabdare, zbucium…Cel mai trist e ca nu trebuie sa gresesti pentru a pierde. Te trezesti intr-o zi ca vine si-ti spune fara un cuvant: adio, am gasit pe altcineva sau pur si simplu moare…Si ramai naucit in mijlocul drumului : "gata, inapoi, pe aici nu mai gasesti nimic de iubit, e pustiu si…trebuie sa cauti in alta parte! "
O acuta senzatie de gol si zadarnicie…S-a dus! Nu mai este ! A pierit si pentru mine sansa acelei iubiri mari, unice, frumoase, depline si definitive, cu care viata se ambitioneaza sa ramana mai tuturor restanta…
Ce trebuie sa pretinzi si ce trebuie sa refuzi? Ce iti este permis sa ravnesti si ce nu-ti este ingaduit sa strivesti? De ce nu poti iubi pe cineva, din simplul si esentialul motiv ca te iubeste?…Mi-am dat seama ca drumul este mai greu si mai anevoios decat imi inchipuisem. Nu-mi ramane, acum, decat sa astept. Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare…incredere, incredere, incredere…SPERANTA!
De ce baietii sunt atat de sensibili si eu mai mult decat ceilaltii? Adun numai suferinta. Nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma iubeste asa cum iubesc eu.
Noapte buna steaua mea! Ajuta-ma sa dorm ca sa-mi treaca durerea. As vrea sa dorm mai mult pentru a scapa de aceasta atmosfera care ma apasa, de vocile soptite, de acest sentiment de neputinta in fata acestor fapte pe care nu le pot evita. Stiu ca sunt las...dar ce sa fac?!
Am ochii grei...si gandurile mele zboara atat de departe...Cred ca-ti voi mai scrie maine..."
Prieten bun!