adio...

un timp am fost atât de apropiati amândoi
încât îmi aminteam episoade din copilaria ta
si visam visele tale
si când tu îti mâncai curcubeul la lactobarul de lânga scala
eu schimbam fete - fete...
un timp am fost atât de fericiti amândoi
încât stateam la facultate în aceeasi banca
si fondul de ten de pe fruntea ta mi se parea mai important pentru omenire
decât marile descoperiri geografice.
si apoi treceam dizolvând în culoarea de televizor în culori a umbrelei
magazinele cu frapé-uri, furouri si doftorii din pasaj
cei o suta cinci zeci si patru de centimetri ai tai
maturau asfaltul în fata noastra
si spintecau cu lanternele întunericul bulevardului
în dreptul teatrului foarte mic
si îti carau în memeorie alte glasuri, alte încaperi...

dar s-a sfârsit, s-a sfârsit! de-acuma cu care amant
te mai împleticesti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patina timpului aproape-a virat
pe patinoarul parului tau patinat.
adio!
adio!
Adio!
la revedere, dragoste, în toamna aceasta!
de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrarile de canalizare
ca sa ne asigure o existenta decenta.
vreau sa-ti mai spun
ca aseara s-a prabusit de singuratate
romarta copiilor.
M. Cartarescu
foto credit by goblenuri.com

prima iubire..spuneai..

"O dragoste simpla dar atat de intensa… atunci nu era vorba de sex, era numai dorinta, multumirea cu simplul fapt ca erai acolo, ca ma tineai de mana, ca imi zambeai… aveam atatea de vorbit… si era de ajuns. Atunci viata era perfecta.

Exista lucruri care raman sfinte tocmai pentru ca dispar si raman amintiri, ca se transforma in vise, in ireal, in poveste. Si secretul e in a le lasa asa… dar nu eu.

Mi-a placut prima dragoste… aveam 15 ani si mi-am trait prima iubire perfecta… la mare, printre rasarituri, nisip si nopti prea scurte. Cu tine am avut prima intalnire adevarata, cu emotii, cu stanjeneli, cu un sarut perfect pe malul marii… Doamne cum te-am iubit!

Felul de a iubi atunci era atat de diferit fata de tot ceea ce am trait pana acum… iar amintirea a ramas in sufletul meu si imi aduce zambetul pe buze de fiecare data cand ma gandesc la tine.

In prima dragoste mi-am pus toata naivitatea, copilaria, necunostinta si speranta, si au ramas acolo pentru a-mi aduce aminte cine am fost, pentru a vedea cine sunt.

Pentru mine prima dragoste a venit pe neasteptate si s-a terminat cam la fel… sau ma rog, intr-o gara, la fel ca toate iubirile de o vara. Nu putea sa functioneze, dar pentru mine ai ramas printul ideal, cel la care nu pot sa ajung, acel ceva superior oricui.

Ne-am intalnit dupa 3 ani, am facut sex, ne-am terminat povestea si fiecare a mers pe drumul lui. Si a fost bine si asa ar fi trebuit sa ramana… dar de cateva zile ma bantuie si pe sistemul nu ai facebook, nu existi, te-am cautat.

Mai bine nu o faceam… esti atat de frumos… inalt, brunet, cu niste ochi in care te pierzi iremediabil… iar acum… ei bine, stii femeile alea care dupa casatorie se transforma din zane in vrajitoare? Cam pe acolo bati… 

Concluzia: unele lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.

Adio iubire perfecta!"

As certa-o...

As certa-o, pentru ca nu a ascultat de mine. Pentru ca a preferat sa lupte impotriva tuturor, chiar si a mea uneori, doar sa ma tina in brate. As certa-o pentru ca nu vrea sa inteleaga ca maine, altul o sa o  faca sa se simta femeie... As certa-o, pentru ca nu stie ca oricat de puternice sunt sentimentele, vine un timp, cand  totul se transforma intr-o amintire. O amintire stearsa, o amintire ce uneori umple singuratatea si deseori goleste sufletul...

Compromis sentimental

Ce e mai important cainele,  pisica ? sau tu! probabil ca el..acel catel!