"O dragoste simpla dar atat de intensa… atunci nu era vorba de sex, era numai dorinta, multumirea cu simplul fapt ca erai acolo, ca ma tineai de mana, ca imi zambeai… aveam atatea de vorbit… si era de ajuns. Atunci viata era perfecta.
Exista lucruri care raman sfinte tocmai pentru ca dispar si raman amintiri, ca se transforma in vise, in ireal, in poveste. Si secretul e in a le lasa asa… dar nu eu.
Mi-a placut prima dragoste… aveam 15 ani si mi-am trait prima iubire perfecta… la mare, printre rasarituri, nisip si nopti prea scurte. Cu tine am avut prima intalnire adevarata, cu emotii, cu stanjeneli, cu un sarut perfect pe malul marii… Doamne cum te-am iubit!
Felul de a iubi atunci era atat de diferit fata de tot ceea ce am trait pana acum… iar amintirea a ramas in sufletul meu si imi aduce zambetul pe buze de fiecare data cand ma gandesc la tine.
In prima dragoste mi-am pus toata naivitatea, copilaria, necunostinta si speranta, si au ramas acolo pentru a-mi aduce aminte cine am fost, pentru a vedea cine sunt.
Pentru mine prima dragoste a venit pe neasteptate si s-a terminat cam la fel… sau ma rog, intr-o gara, la fel ca toate iubirile de o vara. Nu putea sa functioneze, dar pentru mine ai ramas printul ideal, cel la care nu pot sa ajung, acel ceva superior oricui.
Ne-am intalnit dupa 3 ani, am facut sex, ne-am terminat povestea si fiecare a mers pe drumul lui. Si a fost bine si asa ar fi trebuit sa ramana… dar de cateva zile ma bantuie si pe sistemul nu ai facebook, nu existi, te-am cautat.
Mai bine nu o faceam… esti atat de frumos… inalt, brunet, cu niste ochi in care te pierzi iremediabil… iar acum… ei bine, stii femeile alea care dupa casatorie se transforma din zane in vrajitoare? Cam pe acolo bati…
Concluzia: unele lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.
Adio iubire perfecta!"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu