uneori

ma si vad intrand acolo,
asezandu-ma langa peretele cu  chipul tau,
si contempland aburii ceaiului din ceasca,
cu toata viata trecandu-mi pe dinainte...
nu ti-as fi suportat zambetul alb...
am devenit matur, plictisitor si plin de raspunsuri
mi-ajunge sa stiu ca esti bine!