3 dimineata si un mail de la ea:
"Nici nu stiu cum sa incep. Sunt vreo doua zile de cand nu mai vorbim. Spun vreo doua pentru ca desi ieri numaram orele sperand ca vom vorbi azi prefer sa accept pur si simplu ca e mai bine sa nu vorbim.
Eu consider ca atunci cand o persoana tine la tine sau ii pasa in vreun fel de tine lasa orgoliul deoparte dupa ce se calmeaza si incearca sa vorbeasca. Ei bine, nu si tu. Sunt constienta ca nu ai face asta. Esti genul de om care chiar daca ai iubi, din orgoliu, m-ai lasa sa plecc si nu ai incerca sa-mi spui mai stai. Ei bine pentru mine astfel de oameni sunt prea greu de inteles. Eu sunt femeie, vreau sa vad ca vorbesti cu mine, ca-mi raspunzi, sa vad ca totusi faci si tu ceva nu doar eu. Si eu sunt orgolioasa, dar atunci cand e nevoie mai las de la mine.
Si de aceasta data a fost la fel. Am lasat de la mine o data, de doua ori, chiar si a 3-a oara. Tu pur si simplu te-ai hotarat daca sa vorbesti sau nu. Ei bine de data asta renunt sa fac asa ceva.
In fond cat tine la tine o persoana care mereu asteapta sa faci tu primul pas, o persoana care are un orgoliu ce depaseste sentimentele pentru tine? Oare asemenea persoane au sentimente? Eu ma indoiesc. Asta nu mi se pare decat un joc de du-te vino continuu, un joc de mi-e bine cu tine, dar hai sa vad cum e si fara tine, un joc de-a v-ati ascunselea in care la un moment dat unul nu-l mai gaseste pe celalalt.
Eu una m-am saturat de astfel de jocuri. E drept: esti o persoana care m-a facut sa-mi doresc stabilitate, o persoana langa care mi-am dorit sa raman, o persoana langa care si “a face nimic” avea ceva special. Cu toate astea nu pot lasa de la mine la nesfarsit pentru o persoana ce pur si simplu nu vrea sa lase nimic de la el."
I-am raspuns:
In dragoste nu conteaza cat dai, ci la cat renunti!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu