Popular Posts
-
Femeia imbrobodita in dantela alba tinea pleoapele usor coborate. Buzele rumene zambeau in spatele evantaiului. Gatul... Isi intoarse privir... -
Iti asezi cerceii cu grija la locul lor, pe noptiera din dreapta si te gandesti la biroul meu pe care i-ai aseza de-atatea ori... Iti iei ag... -
E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimine... -
Dumnezeu intotdeauna mi-a adus oameni potriviti in viata...si indiferent de cat de mult ramaneau...luni, saptamani, zile sau ani, am invata... -
Ce bune ar fi o cheie franceză și o șurubelniță dacă am putea să intrăm acolo în mintea femeii și să schimbăm niște șurubele, nu? Să vezi... -
N-as dormi cu tine, N-as putea. Prea m-as trezi din minut in minut Sa ma bucur iar ca esti, Ca esti la mine-n brate. Prea mi s-ar in... -
Îi atrage, îi incită o femeie care le amintește de câte feluri era iubirea la greci, care îi plimbă prin istoria Tudorilor sau le este gh... -
Sa fii cineva, sa rezisti un an, doi, nu e o dovada de dragoste. Casatoria nu e nici ea o dovada, e doar o zi frumoasa. In schimb sa fi... -
Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui. Exista astfel de momente in care esti relaxat. Cand esti indragos...
2 comentarii:
Nu, vremea ramane o simpla constanta si oamenii se schimba.
Simteam ca langa tine am invatat ce inseamna iubirea matura, echilibrata, adevarata. Simteam ca langa tine sunt perfecta, ca m-am nascut pentru tine, ca lumea poate sa se sfarme si noi sa fim acolo doar pentru a nu ne lasa singuri. Simteam ca langa tine pot sa mut muntii, sa renasc de ori de cate ori ar fi fost necesar, sa mor de dragul tau.
In dragostea mea te vedeam atat de perfect pentru mine, plin de defecte pentru ceilalti, plin de calitati pentru mine. Credeam ca esti al meu si faptul ca iti apartineam nu ma deranja in nici un fel. Eram noi si asta era tot ceea ce conta.
Atunci, indragostita fiind nu am vrut sa vad ca ceea ce aveam murea in fiecare zi putin cate putin. Am ajuns raniti si suparati. Am ajuns sa nu mai vorbim, am ajuns ca fiecare din noi sa isi doreasca un viitor atat de diferit. Impinsi de cotidian, absorbiti de proiecte personale, am uitat de fericirea de a bea o cafea impreuna, de a ne cuibari in fata televizorului, de a iesi la o plimbare. Gandurile mele s-au indepartat de noi, iar acum vad ca, incet, in fiecare zi, iubirea a murit.
Ma trezesc intr-o stare mizerabila si ma intreb cum? Iar raspunsul vine tot atat de repede. Sunt straturi intregi de reprosuri, de certuri, de cuvinte spuse repede si dur, de lipsa de comunicare, de sentimente neintelese si ranite.
Nu spun ca nu m-ai iubit, nu spun ca nu e bine sau ca nu a fost bine, iti spun ca fiecare poveste are doua variante. Vreau sa iti spun ca am fost intotdeauna pentru tine, m-am daruit tie asa cum nu multe femei pot sa o faca, am trait pentru tine, pentru noi. Stiu ca ai facut la fel, insa undeva a existat un dezacord, undeva iubirea mea nu a vrut sa inteleaga si sa completeze iubirea ta. Undeva, ne-am pierdut si azi nu cred ca ne mai putem regasi.
Te simt strain, privesc in urma si vad barbatul minunat si perfect de care m-am indragostit si pe care o sa il iubesc intotdeauna, insa nu te recunosc in viitor. Ciudat, caci erai viitorul meu si ma vedeam alaturi de tine pentru totdeauna.
Perfect comentariu.. iubirea din trecut, perfecta pana acum.. peste ani poate deveni insuficienta pentru sufletele noastre transformate deja de cotidian, anturaj sau ispitele fiecarei zile .. nu suntem vinovati pentru esecurile inimii, pentru ca nu o puten stapani sau ajuta.. suntem datori insa sa iubim in continuare viata, pe noi insine si ssa cautam mai departe o iubire capabila sa ne implineasca sufletele... suntem datori noua sa cautam a ne face fericiti.. atunci certurile, defectele si dezanagirile sufletesti vor fi doar pietricele mici pe o poteca atat de linistita..
Trimiteți un comentariu