As vrea sa-ti zic ceva...

""As vrea sa zic ceva. Aproape m-ai lasat fara cuvinte. Aproape. Speram sa vii. Am stat cocotata pe geam mult dupa miezul noptii crezand ca intarzii, dar tu nu ai venit deloc. Imi imaginam doar momentul in care te-as fi vazut. Acum imi imaginez toate momentele in care nu te voi mai vedea.

Ma gandesc in care parte de lume sa incep sa ratacesc, ma gandesc cum o sa-mi scot din minte tot ce am trait impreuna, ma gandesc cum o sa merg mai departe. Da, momentan doar ma gandesc pentru ca acum sunt cazuta la pamant si nu mai am nici un fel de forta sa continui.

Oare stii si tu cum e sa suni la un numar mereu ocupat? Stii cum e sa scrii randuri pe care nimeni nu le va citi? Stii cum e sa simti ca nu mai ai un loc al tau? Mereu am fost nehotarata in fuga asta a mea. Niciodata nu am stiut in ce directie s-o iau si cu toate astea langa tine simteam ca pot sa merg la pas fara sa ma obosesc inutil.

Am un infinit de ganduri ce asteapta sa fie disecat. Un infinit de intrebari fara raspuns, un infinit de vise disparut prea devreme. Stiu ca nu ti-ar fi placut sa scriu despre tine, dar trebuie sa fac ceva si momentan doar asta mai am forta sa fac. Fara nici o directie, fara vreun plan, fara vreun vis si intr-un final fara suflet. Am ajuns la apogeu. Ce se mai poate pierde cand nu mai ai nimic? M-am ridicat de fiecare data, stii? De fiecare data cu sufletul mai gol, de fiecare data mai rea.

In fata ta mi-am dat mastile jos. Una cate una le-am asezat intr-un sertar si am ramas goala. Ai avut parte de mine cu defecte, cu ceva calitati, cu drame, tragedii, comedii, zambete, lacrimi, crize, visuri, planuri. Toate astea ti le-am expus sperand sa ma accepti cum sunt si sa nu-ti doresti sa ma schimbi in vreun fel. Nu-mi doream sa ma schimbi pentru ca tie ti-am placut ca la inceput nu ceea ce as fi putut deveni. Nu-mi doream sa ma schimbi pentru ca in toata instabilitatea mea tu erai stalpul meu stabil. Intre toti barbatii din lume dimineata as fi vrut sa fiu privita doar de ochii tai albastri, dintre toate bratele  doar intr-ale tale ma simteam protejata, dintre toate sufletele care le-as fi cunoscut, pentru mine, tot al tau ar fi fost perechea mea.

In timpul ploilor torentiale ce se dadeau inauntrul meu , te sunam pe tine. Vocea ta era suficienta. Suficienta sa ma faca sa zambesc, suficienta sa ma faca sa ma gandesc cat imi esti de drag, suficienta sa te astept acasa gata sa te iau in brate si sa te sarut dupa o zi de munca. Au fost dimineti in care tranteai usa in urma ta si cu toate astea la venire tot cu zambetul pe buze te asteptam. Au fost nopti in care dormeai pe dreapta patului strangand perna in brate si chiar si atunci tot ma bagam in tine si iti mangaiam obrajii pe care-i sarutasem de-atatea ori.

Te-am privit de-atatea ori dormind, te-am luat de-atatea ori de mana, iti sarutam buzele incet sa nu-ti stric somnul si ma gandeam ca Dumnezeu nu-mi putea oferi mai mult pentru ca tu, desi erai contrariul la tot ce-mi doream pana sa te cunosc, m-ai facut fericita. Mai tii minte cum imi spuneai ca s-au aliniat planetele ca sa ne cunoastem? Ajunsesem sa cred si eu asta. Acum ce sa mai cred?

Nu am fost perfecta. Am gresit, am mintit, am fugit, dar mereu cel la care ma intorceam erai tu. Au fost atatea momente grele pe care le-ai facut usoare, atatea lacrimi pe care le-ai sters, atatea zambete pe care le largeai cu un sarut, atatea planuri pesimiste ce din perspectiva ta sunau chiar bine, atatia ani in fata ce din vina noastra acum nu mai exista.""