marți, 22 aprilie 2014
Asa stie ea, sa-mi spuna "buna dimineata"
"Au un colt de iad in ei. Stiu sa te prinda strans de mana in multime si sa-ti vorbeasca lipsiti de emotii.
Te saruta ca si cum doar tu ai conta; desi nu te cunosc. Sunt aroganti, siguri pe ei si par atat de departe de suferinte, incat ti-ai dori macar pentru o clipa sa te pui in pantofii lor si sa vezi lumea prin ochii lor.
Nu tresar usor si nu se gandesc de doua ori. Nu au timp de dor. Nu au timp.
Si-au pierdut umanitatea. S-au pierdut in clisee, si-n intrebari existentialiste spuse la colt de bar, la 4 dimineata, in club.
Te primesc in casa lor, si te saruta pe frunte in timp ce-ti dau drumul pe partea cealalta a patului.
Sunt romantici pentru ca-i prinde bine. Iubesc ideea de iubire. Nu vor asta; vor experiente. Oh, si au de unde alege...
Nu vor sa fie salvati. Nu trebuie sa fie salvati.
Le place jocul. Sunt tineri si frumosi. Sunt jucausi. Sunt jucarii.
Foloseste-i cu grija si pune-i la loc in raft. Sunt fabricati in serie. Nu apartin tie. Nu acum, cel putin.
Vrei sa le fii speciala, stiu. Nu esti.
Zambetul ala natural, cand ii prinzi cu garda jos, nu dureaza. Da, exista suflet in ei, dar nu e treaba ta sa-l scoti la iveala.
Sunt corecti si nu fac promisiuni. Nu te suna maine, pentru ca nu-ti mai spun asta.
Au instructiuni clare de folosire si e doar vina ta daca nu stii sa le citesti bine de la inceput.
Accepta-i, daca vrei. Altfel, fa un pas in spate.
Sunt baietii rai ai zilele noastre. Sunt noii cuceritori.
Sunt cei care o sa-ti trezeasca sufletul inert si cei care vor trece pe langa tine fara sa te salute, la doua zile distanta.
Da-le un telefon, imparte o tigara cu ei si traieste-ti o poveste din filmele fara happy end.
Nu e despre tine, e despre ei."
sâmbătă, 19 aprilie 2014
,Pluteam printre nori rătăcitori şi-mi vorbeam în faţa oglinzii cu vaga speranţă de-a afla cine sunt. Starea mea de delir era atât de intensă, încât într-o manifestare a studenţilor cu pietre şi sticle am fost nevoit să mă înfrânez din răsputeri ca să nu mă pomenesc în fruntea lor cu o lozincă ce mi-ar fi proclamat adevărul: sunt nebun de dragoste."
,,Dacă pentru o clipă,
Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă,
probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc,
însă, în mod categoric, aş gândi tot ceea ce zic.
Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut
în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilaţi se opresc,
m-aş trezi, când ceilalţi dorm,
aş asculta, când ceilalţi vorbesc
şi cât m-aş bucura de o mica îngheţată !
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă,
m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare,
lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu, dacă aş avea o bucăţică de viaţă…
N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat ,spunându-le că sunt favoriţii mei
şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală,
crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc,
neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!
Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur.
Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oameni…
Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui,
însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.
Am învătat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ,
pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci
când ar trebui să-l ajute să se ridice.
Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândesti.
Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind,
te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.
Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă,
ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe.
Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta,
aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta
o dată şi încă o dată până la infinit…
Dacă aş ştii că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, ţi-aş spune “te iubesc”.
Nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.
Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă, de fiecare dată ,
altă oportunitate pentru a face lucrurile bine…,
…dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne,
mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita!
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti.
De aceea, nu mai aştepta, fă azi tot ce poţi, deoarece,
dacă ziua de mâine nu va mai veni…,
în mod sigur vei regreta că nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut… şi că ai fost prea ocupat pentru a le îndeplini…
o ultimă dorinţă.
Să-i ţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine;
spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei,
iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui:
“îmi pare rău”,
“iartă-mă”,
“te rog”
şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima.
Arată-le prietenilor tăi, cât de importanţi sunt pentru tine.” Gabriel Garcia Marquez
vineri, 11 aprilie 2014
Mai lasă-mi sufletul, în asfinţit,
O clipă-n palmă, să îţi stea
Nu-l întreba, de ce e ostenit,
Adoarme-l doar, cu sărutarea ta.
Puţin, la pieptul tău, apoi, îl strânge
Să îţi mai simtă inima cum bate
Şi nu îl întreba, de ce se frânge,
Doar, îi alina dorul, cu dulci şoapte.
Lasă-l să-şi odihnească ochii grei
Pe chipul ce mereu l-a aşteptat,
Nu-l întreba, de ce-i atâta ploaie-n ei,
Nicicând, de-acolo toamna, n-a plecat.
C-un zâmbet cald, te rog, îl înveleşte,
Aşterne-i pat, din gândurile tale bune
Şi nu îl întreba, cât te iubeşte,
Mai mult, decât în vorbe..poate spune. ( Neica)
O clipă-n palmă, să îţi stea
Nu-l întreba, de ce e ostenit,
Adoarme-l doar, cu sărutarea ta.
Puţin, la pieptul tău, apoi, îl strânge
Să îţi mai simtă inima cum bate
Şi nu îl întreba, de ce se frânge,
Doar, îi alina dorul, cu dulci şoapte.
Lasă-l să-şi odihnească ochii grei
Pe chipul ce mereu l-a aşteptat,
Nu-l întreba, de ce-i atâta ploaie-n ei,
Nicicând, de-acolo toamna, n-a plecat.
C-un zâmbet cald, te rog, îl înveleşte,
Aşterne-i pat, din gândurile tale bune
Şi nu îl întreba, cât te iubeşte,
Mai mult, decât în vorbe..poate spune. ( Neica)
joi, 10 aprilie 2014
INTERVIUL UNEI VIETI
Ziarista:
Îţi place să meargă ziua pe tocuri?
UN
OM: Îmi place să fie feminină, da.
Ziarista:
Cum defineşti feminitatea?
UN
OM: Opusul a ceea ce înseamnă femeie de carieră. Vrei să-ţi fac
un tablou cu ce văd la românaşi de-ai noştri? Ea merge în faţă,
puţin legănat, el merge în spate şi împinge căruţul cu copilul
sau duce copilul într-o mînă, găletuşa copilului şi geanta ei
de plajă. Şi ea-l mai şi ceartă.
Ziarista:
Şi, totuşi, se spune că românii sînt cei mai macho europeni.
UN
OM: Păi, la occidentali e şi mai rău!
Ziarista:
Deci, care e ocupaţia ta preferată la o femeie?
UN
OM: Să fie femeie. Asta nu înseamnă să stea la cratiţă, nu
mă-nţelege greşit! Tu eşti femeie şi ştii foarte bine că, prin
nişte gesturi mici (care nu te costă) pe care i le faci bărbatului
de lîngă tine, eşti femeie.
Ziarista:
Da, dar dacă munceşte o zi întreagă, o doare capul, o dor toate…
UN
OM: Eu, n-am nevoie de banii pe care îi cîştigă femeia cu care
sînt. Ea trebuie să muncească doar ca să aibă o preocupare.
Femeia care e cu mine nu trebuie să muncească 24 din 24, că n-am
nevoie de banii ei ca să ne întreţinem. Dacă eu plătesc
excursii, benzină, cheltuieli, mîncare, haine, tot, ce mă
interesează pe mine dacă ea cîştigă 200 sau 2.000 de euro?!
Ziarista:
Ai zis că nu le cumperi genţi, că nu le faci cadouri costisitoare…
UN
OM: Am zis că nu le cumpăr genţi scumpe, ca să epateze. E o
diferenţă. Mi se pare şi caraghios ca o fată să stea în
Berceni, la două camere, şi să umble cu o geantă, fie că e
adevărată, fie că nu e adevărată, care ar costa 500 de euro. Nu
ţi se pare caraghios?
Ziarista:
Te-a părăsit vreo femeie?
UN
OM: Da! Să-ţi spun ceva: cînd ajung fetele pe la 27, 28 de ani,
toate vor măritate. Toate. Le vine dinăuntru. Ele cred – probabil
aşa şi este – că asta e menirea lor pe pămînt: să se mărite,
să facă copii. Şi cît o să stea cu golanul? Că golanul nu vrea
să-i facă nici copil, nici s-o ia de nevastă. Cîteva dintre cele
care m-au părăsit s-au măritat, au divorţat şi, după, au
revenit la mine.
Ziarista:
Şi ce le-a zis „golanul"?
UN
OM: Golanul le-a mai ars o dată, după care le-a zis: „Draga mea,
te ajut, rămînem prieteni, dar nu iubiţi”. Au dreptate bătrînii
cînd spun că, dacă nu te însori de tănăr, nu te mai însori.
Adică, dacă nu te însori tînăr şi prostănac, nu te mai însori
niciodată. Mă simt extraordinar de bine neînsurat. Trăitul în
comun cu aceeaşi persoană, zi de zi, 24 de ore din 24, distruge
relaţia.
Ziarista:
Ai dat vreodată într-o relaţie mai mult decît ai primit?
UN
OM: Niciodată. Întotdeauna am primit mai mult decît am dat.
Ziarista:
Pentru că ai primit foarte mult sau pentru că ai dat foarte puţin?
UN
OM: Pentru că niciodată nu mi-a fost suficientă o singură femeie.
Dar nu ştiu de ce e toată lumea atît de intrigată. Ia, citeşte,
te rog frumos, despre marii conducători ai lumii! Acum, în
Madagascar, am citit viaţa lui Caesar. A rupt în două tipul!
Alexandru Macedon nu numai că a rupt în două femei, a rupt în
două şi bărbaţi, şi femei. Majoritatea marilor conducători n-au
avut o viaţă liniară, cu o singură nevastă, familie etc. Mao al
Chinei, Ginghis Han, Gaddafi... Nu poţi să spui că Gaddafi n-a
fost un conducător; a condus 41 de ani, a luat puterea la 27 de ani,
a controlat o ţară de războinici. Tinerii de-acum, la 27 de ani,
umblă năuci pe străzi. Numai Ceauşescu al nostru a fost doar cu
coana Leana.
Ziarista:
Secretare cu ascensiuni fulminante ai avut?
UN
OM: Nu.
Ziarista:
De ce bărbaţii pot să înşele o femeie fără procese de
conştiinţă, dar, pe de altă parte, nu suportă ideea ca femeia
să-i înşele?
UN
OM: Pentru că, în 9 luni de zile, un bărbat poate să facă o sută
de copii, iar o femeie, unul singur.
Ziarista:
Asta este o explicaţie biologică.
UN
OM: Păi, de la biologie pornim. Pentru că bărbatul e luptător,
bărbatul e cuceritor, pentru că nu degeaba de-a lungul istoriei a
fost aşa. Husam avea harem, împăratul Chinei avea harem şi aşa
mai departe. Eu am învăţat la istorie că sărmanele fete erau
disperate cînd le vînau turcii şi ajungeau în haremul sultanului.
Ulterior, am citit că se băteau între ele care să ajungă în
harem, pentru că aveau o viaţă foarte uşoară, plăcută şi
descendenţii lor ajungeau sultani, iar ele, mamele, împărătese.
Ziarista:
Şi-atunci, se băteau şi să ajungă seara la domn…
UN
OM: Păi, da. Decît să fie iobag…
Ziarista:
Şi accepta inclusiv ideea de mai multe femei?
UN
OM: A acceptat, după care, la un moment, n-a mai acceptat. Ne-am
despărţit, s-a măritat, a divorţat, s-a măritat, a divorţat şi
tot aşa.
Ziarista:
La Iaşi, acolo, se întîmplă nişte lucruri. Sînt fete foarte
frumoase care fac amor dumnezeieşte...
UN
OM: Nu ştiu, astea sînt discuţii pe care gentlemanii nu le fac.
Sînt pasionale, e-adevărat, dar nu mă pune să discut! Cît aş fi
de golan, niciodată nu vorbesc cu prietenii mei lucruri pe care, de
obicei, fetele le vorbesc. Şi cum, şi pe unde, şi de ce, şi nu
ştiu ce... Eu şi băieţii mei ne limităm la întrebarea: „Ai
rezolvat?”. „Am rezolvat!”. Punct. Sau „Am debutat”.
(zîmbeşte)
Ziarista:
Care-i ritualul tău de seducţie şi gradul de toleranţă pînă la
„debut”? După cît timp cedezi, dacă nu „debutezi”?
UN
OM: Stai aşa, că nu sînt grăbit. De foarte multe ori mi s-a
întîmplat să vină o fată la mine acasă şi să dormim pur şi
simplu, fără să facem nimic. Fetelor nu le place nici să le
forţezi, nici să le grăbeşti. Vor să capete încredere.
Şi-atunci, ce motiv aş avea să fiu grăbit? Cel mai frumos e la
început.
Ziarista:
Cîte nopţi ai dormit cel mai mult lîngă o fată fără să
„debutezi”?
UN
OM: S-a-ntîmplat de cîteva ori bune. Unele chiar îmi spun, în
glumă, c-o să ajung să trag eu de ele şi o să zică nu. Ceea ce
s-a şi întîmplat de cîteva ori.
Ziarista:
Le ţii în braţe sau te-ntorci cu spatele cînd dormi?
UN
OM: Le ţin în braţe. Sînt tandru. Cînd sînt cu o femeie, sînt
foarte atent şi drăguţ cu ea. Nu mă uit după altele. Dacă şi
eu mă simt bine cu ea, şi ea se simte bine cu mine, de ce trebuie
să-şi bată capul cu ce fac eu cînd nu sînt cu ea? Că, de fapt,
de-aici începe tot chinul.
Ziarista:
Există o tipologie de femei care nu „debutează” în .......,
„debutează” doar în deplasare…
UN
OM: Nu plec niciodată în deplasări cu fete pe care abia le cunosc.
Să stai o săptămînă cu o străină e foarte riscant. Poţi să-ţi
strici toată vacanţa, te urci pe pereţi. Mie nu-mi plac fetele
scorţoase, cum nu-mi plac nici parveniţii. Astea scorţoase sînt,
de regulă, cu Parisul. Mie, ţi-am zis, nu-mi place Parisul.
Ziarista:
Nu-ţi place Europa?
UN
OM: Prin Europa, merg numai iarna, la ski....
Ziarista:
Deci, cînd schiezi, nu faci amor?
UN
OM: Eeee, tragi aer în piept şi, o dată la două-trei seri, faci.
Sînt şi nişte obligaţii, totuşi.
Ziarista:
Îţi calci singur cămăşile?
UN
OM: Sigur că da. Mi le calc cîteodată, seara, cînd schimb
ţinutele şi nu mai e nici o femeie prin casă.
Ziarista:
Care-i cel mai recent dar făcut unei femei?
UN
OM: Cred că un telefon. Dintr-ăsta de le place lor:...Avem cu
toţii: de la chelneri pînă la patroni.
Ziarista:
I-ai oferit vreuneia diamante?
UN
OM: Niciodată.
Ziarista:
Trimiţi vreodată mesaje mai lungi de două rînduri?
UN
OM: Ţi-am mai spus că sînt romantic! Ascult muzică frumoasă,
inclusiv muzică iraniană, mă uit la lună, mă uit la stele…
Ziarista:
Poezii scrii?
UN
OM: Da.. Si ştiu una aşa, ca-ntre băieţi: „Poa’ să ningă,
poa’ să plouă/ Mi se rupe aia-n două/ C-am canadiană nouă”.
(rîde) Îmi place să mă distrez. Nu ştiu dac-ai observat, dar
sînt foarte relaxat. În România, oamenii nu sînt deloc relaxaţi.
La cinci zile după ce m-am întors, ăştia vorbeau politică în
jurul meu şi eu mă urcam pe pereţi. Eu veneam dintr-un loc în
care angajaţii restaurantelor, la şase dimineaţa, cîntau la
chitară. Şi cu asta am spus tot. Am visat foarte mult în vacantele
mele. Istorii întregi. Cînd sînt plecat în zone dintr-astea
liniştite sau pe barcă, visez de rup în două. Mult, mult de tot.
Filme întregi.
Ziarista:
Porno?
UN
OM: Nu, că n-am vise erotice. Poate dacă mă trimiţi să stau
undeva singur o lună, încep să am.
Ziarista:
Cît ai stat cel mai mult fără să faci sex?
UN
OM: Cîteva zile. A, ba nu, două săptămîni, cînd am fost în
deplasare.
Ziarista:
Din experienţa ta sexuală vastă, e orgasmul vaginal un mit?
UN
OM: Asta-i o prostie. Simţi femeia cînd se simte bine. Dar nu vreau
să detaliez. Golanii fac, nu vorbesc.
Ziarista:
Cîte femei trebuie să aibă un „golan" în viaţa lui?
UN
OM: Nu le-am numărat, că nu fac statistici, ca să mă laud cu
asta.
Ziarista:
Nu e vorba de numărătoare, ci de ordin de mărime. O sută sau o
mie?
UN
OM: Sute.
Ziarista:
Haremul cîte gagici are?
UN
OM: Vreo şapte.
Ziarista:
Cît îţi ia să stabileşti chimia cu cineva?
UN
OM: Mi s-a întîmplat de foarte multe ori ca femeia să fie foarte
frumoasă, dar să nu am chimie. Plus că, în unele cazuri, mai
intervine şi teoria femeii care crede că, pe lume, e doar ea şi
.... ei. Că nu trebuie să mai facă nimic.
Ziarista:
Ai slăbiciune mai mare decît femeia?
UN
OM: Dacă mă pui într-o după-amiază să aleg între a sta cu o
femeie şi a mă da cu zmeul, să ştii că mă duc să mă dau cu
zmeul! Dar reţine că vîntul nu bate în fiecare zi.
Ziarista:
Ce nu are voie niciodată o femeie să facă în pat?
UN
OM: Să nu certe, să nu cicălească. Nevestele, în general,
ceartă. Iar după ce te-a certat toată ziua, nici nu-ţi mai arde
de pat.
Ziarista:
Gagicile îţi conduc maşina?
UN
OM: Niciodată! Maşina mea e maşina mea.
Ziarista:
Am văzut c-ai început să te afişezi şi cu brunete. Te-ai
reprofilat?
UN
OM: În primul rînd, Europa ne învaţă să nu facem discriminări.
În al doilea rînd, marcat fiind de cartea Zorba grecul, care mi-a
plăcut foarte mult, am reţinut că cel mai mare păcat pe lumea
asta e ca o femeie să vrea şi tu s-o refuzi”. „Un om” - un
interviu celebru
miercuri, 2 aprilie 2014
„Dacă peste zece ani ai fi oarbă, dintre toate mâinile care îți vor fi modelat sânii, le-ai recunoaște pe ale mele? Dacă mi-aș apropia buzele de urechea-ți, cum am făcut-o de atâtea mii de ori, de-mi spuneai că se aude marea din gura mea înfiorată, oare s-ar mai auzi atunci? Mi-ai mai recunoaște limba fierbinte? Printre toate aromele care îți vor fi bântuit dorințele, ți-ai mai aminti mirosul verde-crud-lăptos al trupului meu? Ai mai ști ca degetul care îți scria apăsat pe spate „te iubesc” e același pe care îl sărutai hazliu înainte să-ți pui mâna sub cap, ca să te conducă în împărăția somnului?
Dintre sutele de pași care au bătut drumul nocturn de la patul tău în bucătărie și înapoi, i-ai mai recunoaște pe ai mei, apăsați și stângaci? Spune-mi, iubita mea … mi-ai mai recunoaște oftatul dintr-o mie când îmi merge greu? Dacă mi-ai pipăi pielea strânsă-n riduri moi în jurul cotului, ai ști că sunt eu? Dar răsuflarea mea, amestec de tutun și alcool, păcălită cu vreo cinci lame de gumă pentru copii? Ai mai recunoaște icnetele tastelor asuprite de mâinile mele în nopțile în care te culcai devreme? Oare nu sunt eu singurul care mă strecuram în pat fără să-ți tulbur visele?”
© Aura
Dintre sutele de pași care au bătut drumul nocturn de la patul tău în bucătărie și înapoi, i-ai mai recunoaște pe ai mei, apăsați și stângaci? Spune-mi, iubita mea … mi-ai mai recunoaște oftatul dintr-o mie când îmi merge greu? Dacă mi-ai pipăi pielea strânsă-n riduri moi în jurul cotului, ai ști că sunt eu? Dar răsuflarea mea, amestec de tutun și alcool, păcălită cu vreo cinci lame de gumă pentru copii? Ai mai recunoaște icnetele tastelor asuprite de mâinile mele în nopțile în care te culcai devreme? Oare nu sunt eu singurul care mă strecuram în pat fără să-ți tulbur visele?”
© Aura



