Seara aceea mi-o petreceam alaturi de ea, ca si alte multe seri...Eram exact in punctul in care vroiam sa fim...Am inceput sublim, ne sorbeam din priviri...Putin peste majora, problema majora...dar gandirea ei de nimfa blonda...imi impartasa din gandirea ei:...
”E usor sa iubesti pe cineva atunci cand totul merge bine...Dar adevaratul test al dragostei nu este un te iubesc...Nu este nici intr-o imbratisare si nici intr-un sarut. Adevaratul test al iubirii este atunci cand esti alaturi de persoana iubita, cand totul merge rau, cand totul se prabuseste, atunci cand un lucru se termina, atunci cand nici nu-ti vine sa zambesti. Adevaratul test al dragostei este atunci cand, chiar si dupa multe esecuri, doi oameni se tin de mana si isi spun: ”multumesc pentru ca ai fost mereu alaturi de mine!”
luni, 29 septembrie 2014
sâmbătă, 27 septembrie 2014
N-am să ştiu niciodată
cum ar fi fost acea noapte dacă aş fi băut mai
mult, dacă mi-aş fi iubit mai puţin soţia şi, cine
ştie, dacă n-aş fi fost, cu câteva ore-n urmă, atât
de paralizat de magia pânzei lui Magritte în care
soarele cade, din ciob în ciob, rănindu-se în tăişurile lor...
cum ar fi fost acea noapte dacă aş fi băut mai
mult, dacă mi-aş fi iubit mai puţin soţia şi, cine
ştie, dacă n-aş fi fost, cu câteva ore-n urmă, atât
de paralizat de magia pânzei lui Magritte în care
soarele cade, din ciob în ciob, rănindu-se în tăişurile lor...
marți, 23 septembrie 2014
Aud un pian prin zăpezi cristaline
Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.
Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.
Pendula ca streangul de moarte e gata
Se mişcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coaste, te caut pe perna
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă.
Şi uite ce grabnic se-arată şi trece
Şi sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.
Un mut pianist se răsfiră în stele
Şi mâinile lui bat în coastele mele
Atât aş voi să te văd înc-o dată
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată
Şi când lângă focul ce-atât ne legase
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aş pune pianul să-nveţe să moară.
Aşa cum acum eşti dusă departe
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte
Şi-o lună roşcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.
Şi cad în genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare
Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.
Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.
Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.
Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.
Pendula ca streangul de moarte e gata
Se mişcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coaste, te caut pe perna
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă.
Şi uite ce grabnic se-arată şi trece
Şi sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.
Un mut pianist se răsfiră în stele
Şi mâinile lui bat în coastele mele
Atât aş voi să te văd înc-o dată
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată
Şi când lângă focul ce-atât ne legase
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aş pune pianul să-nveţe să moară.
Aşa cum acum eşti dusă departe
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte
Şi-o lună roşcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.
Şi cad în genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare
Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.
Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.
Hai, trezeste-te!
A venit vremea, gata! E timpul sa stralucesti. Ai tineretea la picioare, asa ca, te rog, nu-ti bate joc.
A venit vremea sa-ti dai seama ca n-ai sa mai fii niciodata mai tanar si mai frumos decat esti acum.
Urmatoarea data cand ai sa te uiti bine la tine intr-o oglinda, ai sa-ti vezi ridurile si ai sa simti ca e un pic prea tarziu sa faci ce n-ai facut la timp. Vrei asta?
E vremea ta sa iubesti, sa simti, sa te bucuri, sa fii liber. E vremea sa stii pe cine prinzi tare de incheieturi si cui dai drumul.
Nu mai fi dezamagit de iubiri trecute, nu-ti mai inclesta degetele in povesti pasagere.
Scuipa amarul din gura! Gata! N-a fost sa fie. Nu e nicio tragedie si crede-ma ca o sa vina ziua aia cand n-ai sa mai simti cum te trage sufletul inapoi.
A venit vremea sa spui ce gandesti, fara sa-ti mai fie frica de ce vor crede cei din jur; oricum, mai devreme sau mai tarziu vei pierde niste persoane, indiferent cat ti-ai muscat tu limba sau nu.
Accepta-ti amprentele lasate de ceilalti pe tine.
Impaca-te cu timpul, dar nu uita ca el continua sa treaca.
A venit vremea sa te dezamortesti - alege cum vrei sa fii si fa ceva pentru asta.
Niciodata nu te vei mai intalni cu tine de acum si in nicio alta viata nu te vei mai regasi. Constientizeaza-ti mortalitatea si desparte-te de cei dragi cu vorbe calde. Maine poate nu vei mai fi; sau poate nu vor mai fi ei.
Sufera! N-ai sa fii niciodata complet pana cand n-ai sa pui capul pe perna dorindu-ti sa dormi mai mult si sa stii cum sa faci sa treaca timpul mai bine.
Iubeste! Inconstient si complet. Cand ai sa gasesti acea persoana care o sa te faca sa te indoiesti de ceea ce simti si de echilibrul pe care-l ai, nu fugi.
Uitam ca nu suntem singurii care au trecut prin toate astea si uitam ca viata e prea scurta sa ramanem imobilizati in iluzii, job-uri, prietenii si povesti sortite esecului.
Suntem egoisti si ne vrem binele, insa uitam ca actiunile noastre au consecinte asupra altora. La polul opus, ne multumim cu putin si, uneori, credem ca nu meritam sau nu suntem in stare de mai mult.
Traim pe jumatate, la limita dintre siguranta si risc, dar uitam ca jumatatile incomplete nu au niciun rost.
Traim pe jumatate si uitam ca n-am trait nici macar jumatate din ceea ce ne asteapta.
Nu vrei sa afli ce se intampla mai departe? Hai, trezeste-te!
sâmbătă, 20 septembrie 2014
Timp pentru mine, timp pentru noi...
Ai putea sa incepi cu o secunda in fiecare zi,
O secunda in care sa taci si tu, sa tac si eu,
O secunda in care sa ma privesti tu, sa te privesc si eu,
O secunda in care sa respiri tu, sa respir si eu,
O secunda in care sa uiti tu, sa uit eu...
Pentru ca eu imi potrivesc ceasul dupa tine.
Te rog sa-ti faci timp pentru mine.
Sa-ti dai ceasul inapoi,
Ca mecanismele trupurilor noastre sa se intalneasca la fix,
Nici cu o secunda mai devreme, nici cu una mai tarziu,
Intr-o armonie perfecta a sutimilor de sedunda si orgasm
A miimilor de secunde risipindu-se in fiecare picatura de sange
Pentru ca eu imi potrivesc ceasul dupa tine.
