N-am să ştiu niciodată
cum ar fi fost acea noapte dacă aş fi băut mai
mult, dacă mi-aş fi iubit mai puţin soţia şi, cine
ştie, dacă n-aş fi fost, cu câteva ore-n urmă, atât
de paralizat de magia pânzei lui Magritte în care
soarele cade, din ciob în ciob, rănindu-se în tăi­şurile lor...