Si vine momentul in care esti din nou pus in fata unei decizii. Momentul ala la care stai si te gandesti zi si noapte la tot. Noaptea gandesti una, ziua faci alta, iar spre seara o iei de la capat.
Am purtat razboaie in care eu eram propriul inamic. Uneori am castigat, alteori m-am pierdut pe mine. Am iubit in atatea feluri incat nu reusesc sa mi le amintesc pe toate. M-am razbunat in tot atatea feluri. Am lovit in si mai multe feluri. Cand mi s-a oferit un suflet pe tava am facut atatea experimente incat mi-a murit in palme. Apoi am luat-o de la capat. L-am resuscitat si l-am omorat din nou.
Am cautat fericirea orbeste. Am gasit-o de prea multe ori, iar atunci mi-a alunecat printre degete. Poate pentru ca niciodata nu am stiut ce e fericirea pentru mine. Am vazut fericire in valuri ce se inecau la mal, am vazut fericire cand s-a rupt cerul in doua si a secat de lacrimi, am vazut fericire iarna cand totul murea in jurul meu.
Mereu a fost ultima oara. De fiecare data a fost altfel. De fiecare data am fost altii!
Am purtat doliu cand soarele rasarea pe-o strada uitata de viata.
Soarele rasare printre ruine.
1 comentarii:
Misterios amor...
https://www.youtube.com/watch?v=2MZFgzm7lho
Trimiteți un comentariu