Iubesc marea pentru ca si in timpul noptii intretine infinitul si visele. Cand stai in fund pe plaja si-ti simti blugii uzi de racoarea  intunericului sau de nisip. Nu vezi nimic si privesti marea care e la cateva zeci de metri de tine. Privesti ca intr-o bucata imensa de branza neagra. Intuiesti cu greu linia de spuma de la tarm. E ca si cum marea ar bea caffelatte si s-ar linge pe bot. Vuietul constant al valurilor care izbesc malul iti spun ca albastrul nesfarsit din timpul zilei e acolo, la locul lui. Si odata cu el, visele tale. Stiu c-am sa fiu batran, iremediabil despartit de trecut si ca o sa privesc marea cu aceeasi sete si speranta.