–Cum se numește golul acela pe care îl simți undeva între coaste și stern, care se mărește și se micșorează cu fiecare respirație? Cum se numește vidul acela ascuțit care crestează în tine cu fiecare gând și nu e nicio modalitate prin care să bagi mâna și să-l scoți de acolo?
– Ăă, junghi intercostal?
– Nu cred, radiază în tot corpul..
-Doare?
– Aceeași durere ca într-un câmp de luptă, cu așteptări invalide, cu gânduri înnămolite, cu speranța că o să treci dincolo întreg când singura alinare e o poză ascunsă bine, ferită de gloanțele celorlalți. Cu aceeași neputință și realitatea gândului că fiecare e ocupat să se salveze.
-Al cui război e ăsta?
-N-a fost al meu, dar a devenit. Am fost târâtă în el și trebuie să lupt. Un război al distanței, al așteptării. O luptă a ce a fost și nu mă lasă să respir, o bătălie a ce ar putea urma și cum s-ar simți victoria, dar care e mult prea îndepărtată și am rămas singură în tranșee, fără măcar o bătaie pe umăr. Nimeni nu știe ce este, nimeni nu știe cum se termină, nu există indicatoare, nu mai sunt alei, nu mai sunt poteci în afară de acelea croite de lacrimi pe obraji. E frig și pustiu, e ceață și hainele îmi sunt ude la baza gâtului.
-Și oamenii ce zic?
-Oamenii îmi spun să renunț, să mă întorc la mine. Mă ademenesc cu fericirea și promisiuni de pace și armonie.
-Și de ce nu o faci?
-E chestiune de onoare. Nu pot să trădez. Și apoi, orice promisiune de pace s-a sfârșit cu un război. Într-unul tot trebuie să lupți până la capăt, nu poți să dezertezi mereu pe la jumătate.
-Și tu ție ce îți spui? Cum poți tu să mai duci războaie rănită?
-Îmi spun că nu mi-a fost dat drumul ăsta ca să îl abandonez, îmi spun că drumurile înapoi sunt mai periculoase decât cele înaine. Că, din fericire, există doar două variante – câștig sau pierd, dar chiar și dacă pierd eu, vor fi oameni acolo care au înaintat datorită mie. Iar dacă voi câștiga, rănile se vor vindeca cu iubire. Cu toții avem bătăliile noastre pe care le ducem curajoși sau cu frică, urlând sau pe tăcute.
Sunt necesare și războaie pentru a ne reîntoarce la ce e cu adevărat important, pentru ca iubirea și lucrurile mici să își recapete adevărata lor dimensiune. Pentru a tânji doar după un sărut și să te trezești dimineața lângă ce iubești să devină chiar o binecuvântare. E necesară și depărtarea, ca să poți aprecia mai bine apropierea. Și oricum, nu e ca și cum cineva ne-a promis o fericire liniară și continuă în viața asta atunci când ne-a dat-o, ea trebuie dobândită și adesea o simți doar în antiteză cu clipele atunci când nu ai avut-o, căci dacă ar fi constantă, n-am mai simți-o…
1 comentarii:
E ULIMĂTOR SA VORBI MINUNAT DESPRE DR DAWN. Sunt Vanessa Canga. Am avut o uniune frumoasă cu soțul meu și am împărtășit fericire, căldură și dragoste adevărată. Am locuit împreună timp de 10 ani și am avut doi copii. În urmă cu câteva luni, am început să avem probleme nesfârșite și certuri constante. Casa era plină de nefericire și copiii mei plângeau mereu văzându-ne luptăm tot timpul. În cele din urmă, a plecat și a tăiat toate mijloacele pentru ca noi să comunicăm cu el. Am făcut tot ce am putut să-l recuperez din cauza cât de mult l-am iubit, dar fără rezultat. DR DAWN mi-a venit în ajutor când l-am contactat și mi-a dezvăluit că în spatele problemelor pe care le aveam se afla o femeie și mi-a promis că mă va ajuta, ceea ce a făcut când i-am urmat procedurile de lucru. Soțul meu s-a întors acasă la noi și am inventat lucruri. Trăim din nou fericiți împreună. DRAWN te poate ajuta și pe tine. contactați-l prin WhatsApp: +2349046229159
E-mail: dawnacuna314@gmail.com
*Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul/soția ta.
*Dacă doriți să aveți o căsătorie/relație pașnică.
*Daca ai nevoie de vraja pentru a ramane insarcinata/a ramane insarcinata.
*Dacă doriți să tratați infertilitatea.
*Dacă doriți să vă răzbuni/reprimi proprietatea.
*Dacă vrei o vrajă de promovare.
Trimiteți un comentariu