Bun ramas, draga mea!

Am intalnit-o din nou in aceasta seara, nimfeta diafana. Parul negru si greu rasucit pe umeri ca in studiile de coafuri ale lui Leonardo. Rochia cadrilata, mireasma imbietoare a pielii ei bronzata in mijloc de iarna, ridusul buzelor, genunchiul care iese de sub rochia cadrilata de tartan,
acelasi miros, aceeasi privire capruie, patrunzatoare. Idealul de frumusete poate al intregii umanitati.
S-a uitat lung la mine, nu prea vroia sa ma vada in acel moment. Era cu sotul ei in partea dreapta.
- Sara, esti bine?
- Sara...Sara..
- Da, ma uitam dupa copii, ce frumos se joaca.
Ne-am ratacit si privirea si umbra...
.....................................................
Ne-am reintalnit in acea cabana...
- Valsezi ?
- Pot ?
- Cu el, da ?
I-am soptit doua vorbe: nu poti sa vezi in el un tata, un sot, probabil doar o oportunitate. Asta nu e viata ta. Vroiam sa rapesc timpul, sa fie iar a mea, dar ora aceea tarzie nu tinea deloc cu mine.
..................................................
El adormise sus, ea cobora in livng dupa apa.
Eram acolo demult, stiam c-are sa vina.O asteptam.
Am luat-o in brate, am sarutat-o duios pe frunte, am depanat amintiri, i-am citit in palma, i-am ghicit viitorul. Imi spunea ca au trecut anii..
M-a strans de mana, m-a sarutat si a plecat spre el.
Plecarea ei...razvratirea mea.
N-am s-o iau de langa el. N-am s-o pot face fericita.
Mi-a zis ca fericirea e un moment si, adora acel moment.
I-am daruit o pereche de aripi, sa poata visa.
Ai sa citesti asta, ai sa razi, ai sa plangi, ai sa ma suni...O sa-ti raspunda aceeasi voce rece..Ai sa-mi spui ca am fost o minune. Minunea ta!
Intrebarile tale..o sa decurga normal: de ce iar tu? de ce-mi rastalmacesti inima? imi dai motive sa pot visa...de ce iar tu?...barbatul...
In urma intrebarilor fara nici un raspuns..ai sa auzi acelasi ton ce-ti da puterea sa mergi mai departe...
Te voi cauta sa-ti sarut privirea, sa-ti rastalmacesc inima.
Focul s-a stins, si ea, iluzia iernii a disparut. Acum, bun ramas draga mea.

Ma intrebam de ce-mi place inca femeia asta, zeita cu sanii uriasi, plini de voluptate, care si impinge inainte, iata bijuteriile mele. Nu pentru buzele pline si indraznete, nu pentru inventivitatea de care da dovada, nu pentru naivitatea de copil adorat, nu pentru ca-si deseneaza si picteaza fata cu atentia unui artist inspirat, nu pentru ca iubeste Cohen...Pentru ca in ea, exista acel amestec de inocenta visatoare si tandra, un soi de vulgaritate stranie.
Intreaga lume exista pentru a ajunge la o femeie.