v-as lasa sa o descoperiti singuri, dar nu ma pot abtine a posta cateva fragmente:
“E-n firea omului, cred, sa fie atras de ceea ce nu poate avea, poate ca latura lui distructiva il impinge sa caute imposibilul, poate ca unele femei nu pot iubi decat suferinta. Cine stie?!”
“Parca as fi tras in piept opiumul uitarii si uit. Uit ca fiecare gest nevinovat atrage dupa sine altele. Ca fiecare ocheada e o alta poveste inceputa careia deja i se pregateste sfarsitul. Ca urcusul pe panta emotiilor merita cel putin la fel de mult ca si coborisul. Carusel al neputintelor amoroase.”
“Dar e mai bine asa, povestile care incep frumos se termina de obicei amarnic, ne lasa in cerul gurii gustul prafului de pe strazile in care ne-am intalnit si plimbat mai intai fara dorinte, apoi fara sens.”
“Intotdeauna am facut mai usor fata ignorantelor si tradarilor, voiam sa opresc clipa aici ca sa nu dispara si ca sa pot merge mai departe fara sa privesc in urma. Voiam sa patrez privirea asta, atat. De unde sa stiu ca Dumnezeu era surd la ora aceea?”
“Ti-e dor de ceva , dar nu stii exact de ce anume. Ai tinut-o in brate, i-ai soptit chestii, dar n-ai nici cea mai vaga idee prin ce-a trecut ca sa fie alaturi de tine in noptile alea. Esti si tu la fel de idiot ca orice barbat.”
“Invatasem sa citesc in priviri mai bine decat in cuvinte, ori asta nu te invata nimeni mai bine decat singuratatea, nimeni mai bine decat tradarea de propriul tau sine.”
“Ce altceva iti mai ramane de facut cand te indrepti cu fiecare zi mai mult catre batranete, catre moarte, decat sa traiesti?!”
“Un sirag de amagiri, nu asta colectionam cu totii?”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu