Voiam să-ţi spun că ninge şi te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.
Un mărunţiş din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor şi tandru, dar cine să mai ştie
Şi viscolele sterpe incendiază marea
aş vrea să-ţi fiu Ovidiu în Geţia pustie.
Şi mai voiam să-ţi dărui un vechi cojoc de oaie
Şi mai voiam să-ţi dărui un drum până la munte
Şi nişte flori de toamnă, ţinute-ntr-o odaie
Dar nu ştiu câtă vreme avem de amănunte.
Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ţi spun că-i bine şi n-ai de ce te teme,
Voiam să-ţi spun adio. Voiam să-ţi spun că ninge.
un suflet de om...
4 comentarii:
Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...
Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....
Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....
Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...
Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...
Mi-e teamă.
Ştii?
Suflet gol, nebun de dor... clipe de tacere ce ascund mi de ganduri mute, mi de sentimente strani... un final de saptamana ce mascheaza finalul povestii... o poveste trista a sufletului neinteles ce poate pendula intre doua vieti diferite... pentru mine va fi al 2lea final.. sau fericirea absoluta... pentru ea, un final de poveste frumoasa sau de ce nu, o prelungire doar de poveste ce sigur are un final... fara cuvinte , fara gesturi, fara dorinta de a inclina balanta, stau cuminte in colt sa astept vocea, ce imi va dicta finalul
Totul se transforma in basm sau in cosmar. Niciodata o cale de mijloc. Printese abandonate prin suflete pangarite, ingeri corupti de demoni, suflete prea slabite pentru a mai infrunta lumea in doi....
Ai dreptate, nu exista cale de mijloc, oricat vei incerca... prea complexa pentru basme, prea realista sa vad cosmarul ....
Trimiteți un comentariu