clopotele adânc răsunătoare de ape
privesc și respir cum vii gustându-mi tolănirile
cu o neînțeleasă taină...
dacă ne-am împleti icoanele
dacă ne-am pierde regăsindu-ne
ca o dovadă că cele mai adânci păduri
ating bolta atât de aproape...
dacă mi-ai arăta cum se coboară în flori
furându-mi goliciunea și înconjurând cu ea zborul tău
dacă m-ai lăsa să-mi fie frig și cald deopotrivă
privindu-mi numele duios
ca apoi din când în când să chemi dragostea pe buzele mele
mi-e frică că nu ai să ajungi la timp
fără tine stau cu ochii închiși
înaintând sub ape
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu