Noaptea...e plina de vicii...placeri ascunse...

Îi fusese poftă de el. Atât de poftă încât simțea că îi clocotește sângele în vene de fiecare dată când îl vedea apropiindu-se. Trecuseră probabil o veșnicie de când ei doi nu mai făcuseră dragoste. Lucru pe care îl resimțeau amândoi cu desăvârșire. Nici nu mai conta că nu-și vorbiseră de mult. Nu mai contau supărările și nici furia din trecut. Acum erau numai ei doi și forța puternică ce îi constrângea să se apropie din ce în ce mai mult. Amândoi se aflau în holul unui hotel imens. Se priveau de la distanță, dar distanța se scurta cu fiecare pas. Erau față în față, nu se atingeau, nu-și vorbeau, doar se priveau. Pentru o clipă reușiră să facă dragoste din priviri, dar dintr-o dată tăcerea fu spulberată.

Camera avea o vedere superbă, era la etajul 7 și dincolo de ferestrele din tavan până în podea, se vedea centrul Bucureștilor, întunericul și luminile artificiale care dădeau viață capitalei. Ea deschise fereastra și se lăsă izbită de răcoarea nopții, iar el aprinse cele câteva lumânări de pe noptiere. Stătea cu spatele la el, lăsând să-i cadă jos hainele care până nu de mult i se păruseră mai grele decât niciodată.

- În seara asta să nu ne vorbim, te rog! Să lăsăm atingerea să ne spună dorul.

Și-atunci ea rămase numai în lenjerie intimă, deschise toate ferestrele lăsând să intre vântul violent și se apropie de el. Îl desfăcu la cravată, îi dădu cămașa jos și începu să-și plimbe mâinile pe pieptul lui și pe umerii lui frumoși. Lumânările se stinseră. Îl atingea parcă cu sfială, de parcă el era un rod al imaginației și avea să se risipească într-o clipită. Dar oricât de apăsat l-ar fi atins, el era acolo. Luă cravata și îl legă la ochi, acoperindu-i complet privirea. Acei ochi o priviseră mereu într-un fel anume. Îl împinse în pat și îl lăsa complet gol. Își lipi fața de pieptul lui, ascultându-i bătăile inimii, apoi își îngropă chipul pe gâtul lui, mirosindu-i cu nesaț parfumul. Îi fusese atât de dor de parfumul lui, acel parfum care o stârnea de fiecare dată. Acel parfum care ar fi putut să o destabilizeze oricând, acel parfum care o făcea să-i sfâșie hainele de pe el și să-l posede cu toată ființa ei. Legat la ochi, el nu putea decât să simtă, s-o simtă cum își lipea sânii de pieptul lui îmbrăcat în catifea, să-i simtă buzele care-i parcurgeau abdomenul cu atâta senzualitate. Deși ar fi vrut să o vadă, dintotdeauna i se păruse o femeie frumoasă, căzu în brațele plăcerii trup și suflet. Era ceva inedit să nu vadă acțiunea. Era plăcut să fie răsfățat de mâinile ei agere, de gura-i pofticoasă și-i plăcea să o audă frământându-se pe el. Degetele ei îi descopereau fiecare centimetru de piele. Mângâierile ei erau ca un cărbune fierbinte, dar dulce, pe corpul lui. Iar buzele nu făceau decât să-l întărâte și mai mult.

        Îl iubea cu dăruire, își unduia trupul pe el și se lăsa condusă de instincte. I-ar fi plăcut să fi avut prin preajmă puțină miere caldă. Mierea caldă l-ar fi făcut să ia foc. Însă ea era o femeie adevărată, știa ce să facă pentru a-l aduce în pragul nebuniei. Era deasupra lui, dominându-l, iar el o mâgâia pe păr, ținându-și parcă respirația. Se abținea să nu explodeze. Și deși frigul din cameră l-ar fi putut ajuta să mai reziste o vreme, ardea cu adevărat. Era la un pas de apogeu. Așa că o trase spre el, o sărută cu forță și o trânti în pat, pe burtă, dezlegându-și cravata de la ochi. Atunci el începu să-i sărute ceafa și spatele-i întreg, alunecând ușor spre șolduri. Îi depărtă picioarele, îi dădu o palmă peste fund și o mușcă, lăsând să-și facă apariția pe pielea-i fină urmele de dinți.

        Era o imagine frumoasă să o vadă în toată splendoarea, numai a lui. Își împreunară mâinile deasupra capului ei, degetele lor erau împletite și se sărutau cu ochii închiși, iubindu-se. El îi mușcă buza de jos, înnebunit de ceea ce simțea. Sângele-i cu gust metalic îi țâșni din buză, sorbindu-l cu plăcere. Îi simțea interiorul cum îl strângea în ea. Părea să aibă puls înăuntru, părea că voia să-l oprească acolo, pentru totdeauna. Și le era atât de bine… atât e bine, încât inimile le băteau cu putere, respirațiile le erau sacadate și din când în când scăpau amândoi câte un țipăt. Erau acolo, pe culmile cele mai înalte ale plăcerii. Iar ea se răsuci deasupra lui, lăsându-și sânii în căușul palmelor lui, și se împinse iar și iar în el cu putere, făcând până și patul să scârțâie. Aveau un ritm alert, de parcă timpul era pe cale să se sfârșească. Nimic nu mai conta, nici frigul, nici teama viitorului incert. Erau numai ei doi, uniți ca unul, și o mare de plăcere ce le invadară trupurile ca o avalansă. Iar la sfârșit se abandonă în brațele lui, punându-și capul pe umărul lui drept, ascultându-i inima care încerca să revină la bătăile normale…