La Multi Ani 2016!!!

Unul dintre cei mai buni si plin de realizari ani este pe sfarsit...asteptam unul si mai bun, cu multe proiecte, noi provocari si multa, multa dragoste! La Multi Ani 2016!

Facebook-ul e plin de ganduri de bine, de urari care mai de care mai pline de iubire, de oameni cu fotografii perfecte care par sa traiasca viata perfecta, iubirea perfecta, in locul perfect. Nu ma mira ca de sarbatori au loc cele mai multe sinucideri...Durerea, de orice fel, nu pare a-si avea locul in lumea asta perfecta, la fel de plina de fericire si de iubire ca o prajitura dulce cu mere.Pe alocuri gretos de dulce, mai ales pentru cel care plange uitat de toti, nefericit si singur prin cine stie ce colt de lume deloc glam. Gandul mi se indreapta fara sa vreau acum la pragul dintre ani catre cei care sunt departe de a fi perfecti, catre cei care n-au invatat inca reteta viectii perfecte sau sunt azi intr-un moment de cumpana al vietii lor, catre cei care nu au avut binecuvantarea unei iubiri perfecte, din vina lor sau nu, catre cei care cauta inca pentru ca au refuzat de fiecare data, cu incapatanare, compromisul sau au refuzat de fiecare data cu incapatanare sa-si invete lectia, catre cei care sunt singuri, departe de casa si de prietenii lor, ca a fost alegerea lor sau nu, catre cei uitati, tradati, inselati, mintiti, deznadajduiti, neiubiti, sau suferinzi de cine stie ce boala a sufletului. Plangand de cine stie ce alta durere. Dragii mei nestiuti, din toata marea asta de urari de fericire ma trezesc si eu sa strig ca poate o durere adevarata, asumata, constientizata, necosmetizata, e Ok. Ca poate fericirea asta la comanda care ni se vinde pe toate drumurile si care tine o zi-doua este mult over rated. Ca poate e Ok sa suferi, e Ok sa iti asumi suferinta, ca e poate mai important sa iti traiesti durerea si sa iti inveti lectiile, decat sa iti pui o masca vesela si sa iti inghiti lacrimile, ca e Ok sa cazi - asta e, te-a prins revelionul pe jos, mai bine e sa constientizezi asta si sa te lupti ca sa te ridici, decat sa te preocupi cum sa ascunzi asta.  Da, numai mortii nu sufera. Si nu, nu tot timpul iese cum vrem noi- iar de cele mai multe ori este spre binele nostru. Da, in spatele celor mai mari suferinte se ascund cele mai mai binecuvantari. Da, cei mai importanti pasi inainte pe care i-am facut sunt de obicei rezultatul unor suturi in fund care au durut la maxim la vremea lor. Si nu, nici o usa nu ti se tranteste degeaba in nas - chiar nu trebuie s-o iei pe acolo si vei multumi candva pentru asta. Nu, nu se poate construi nimic cu adevarat valoros fara jertfa si da, cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut si cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit s-au nascut din durere. Din multa, multa durere.
Se intampla ca azi a fost soare pe strada mea. Maine poate nu va mai fi. Dar am invatat ca nu asta conteaza.  Caci, dupa ani de “Traieste clipa” imi rasuna de ceva vreme in inima noul meu proverb preferat, cred ca mi-l sopteste ingerul “Cine rade la urma rade mai bine…”Dupa ani de zambete fortate si fericiri mimate la mareata zi de trecere in noul an, am invatat ca de o mie de ori mai buna e o durere asumata la timpul ei decat o fericire de carton asezata peste vreun munte de gunoi. Sau vreun paravan colorat care sa mascheze elegant cine stie ce “schelet de prin dulap”.
Asa ca, dragii mei stiuti si nestiuti, intr-o lume care ar face orice sa fuga de durere sau sa si-o ascunda cat mai bine, eu va urez ceea ce-mi urez si mie: ca in 2016 sa invatati sa o acceptati, sa o asumati, sa o traiti cat se poate de autentic, sa va invatati lectia pe care vrea sa vi-o predea si sa va luati in cele din urma darul pe care are sa vi-l dea, sa urmati calea pe care trebuie sa o urmati, chiar daca nu e  voia voastra pentru moment. Si in toate clipele inimii voastre, la fiecare pas, ca e pe culmi de extaz sau prin mlastina deznadejdii, ca veti fi singuri sau inconjurati de iubire, sa va tina de mana mereu ea. Cea care ne-a invatat cel mai mult despre cum trebuie traita durerea si care sunt singurele fericiri care conteaza. Ea, fara de care nimic nu se poate. Ea. Fara de care orice fericire este o iluzie. Ea, fara de care nu exista cale, adevar sau viata…Va urez sa va ajute Dumnezeu! Ca va fi fericire sau durere – nu ce e aici conteaza. Asa ca, sa ne arate EL calea si tot EL sa ne tina de pana pe ea, orice vom gasi acolo – ca vor fi spini sau petale de trandafiri.
Un 2016 care sa ne duca cat mai aproape de o Vesnicie fara de intristare si suspin, Doamne ajuta!

Daca nu frige, pleaca!!! - partea I

"Nu m-am indragostit de ea. Am iubit-o din prima clipa. Este eul meu feminin. Jumatatea mea. Mai buna." 

Mi-a spus cu ochii in lacrimi un om drag, care tocmai a cerut-o in casatorie pe femeia pentru care s-a rugat ani.

A cunoscut-o cam acum trei saptamani. Ea a zis "DA", fara sa ezite. Simtise si ea acelasi lucru, dar a zambit si a tacut, pastrand taina acelui "altceva, e altceva" pe care l-a simtit inima ei cand el a intrat in camera. 

Da, se poate!

Da, exista astfel de povesti de iubire la prima vedere, la prima auzire, la prima imbratisare. Si de obicei sunt cele care dureaza cel mai mult si sunt cele mai frumoase.

Unul dintre cuplurile mele preferate se mandreste cu mai mult de zece ani impreuna, petrecuti fara sa stea departe unul de altul mai mult de trei zile. Desi sunt aproape douazeci de ani diferenta intre ei, dupa atata timp, ea e indragostita de el la fel ca in prima zi. Desi pana sa o cunoasca a fost un cuceritor renumit, si astazi, cand ea intra intr-o incapere si el o priveste de la distanta simte la fel ca atunci in prima zi cand a vazut-o si inima i-a soptit "E ea" Si nimic nu a mai contat. Au fost impreuna de-abia dupa cativa ani, dar viata lui s-a impartit inainte si dupa ea.

Saptamana trecuta vorbeam cu o femeie care isi sorbea din priviri iubitul marturisindu-mi ca n-a stiut ce inseamna iubirea pana la 45 de ani, cand a cunoscut-o. A costat mult povestea lor de iubire, insa au platit fara sa ezite pretul, pentru ca de atunci, de la prima lor intalnire, pur si simplu nu mai pot concepe viata unul fara altul.

La astfel de cupluri nu vezi gelozii, nesiguranta, banuieli sau masti. Fiecare din ei straluceste, fiind varianta cea mai buna a lui insusi – pentru ca celalalt scoate ce e mai bun din el/ea. Se simt bine in pielea lor si se simt bine impreuna. Fara a face vreun efort. Sunt cat se poate de autentici, cu tot cu defecte si cu tot cu calitati, se accepta unul pe altul si fiecare pe el insusi. Cand stau separati ii vezi dupa ceva vreme ca parca nu au aer, nu mai au stare si incep sa se ofileasca. Nu mai stralucesc, nu mau au vlaga, palesc. Celalalt e prea departe.

Vedem astfel de povesti de iubire si ne spunem ca sunt exceptii. Insa eu am o banuiala...ca de fapt asa e normal, celalalte povesti, banale, urate, pline de minciuni, tradari, schelete bine dosite prin dulap, certuri, inselari sau pur si simplu o plictiseala crunta, sunt abateri de la firesc...

Despre greseli si despre cum si cat de mult poti fi iubit stiu. In rest, nu stiu nimic.

Insa asta e suficient ca sa nu tac cand aud ca povesti din astea exista doar in filme. Replici rostite de obicei cu cea mai mare convingere de cei care se complac in povesti caldicele, confortabile, pline de libertati sau de masti. E suficient sa nu tac cand vad femei care tot asteapta sa fie iubite si se complac in tot felul de povesti care nu fac decat sa le injoseasca, sa le murdareasca, sa le intineze, una dupa alta, din ce in ce mai tare. In timp ce sufletul lor pereche plange pe undeva dupa ele...

Ce poti sa-ti mai doresti cand deja ai totul!

Craciun fericit, dragi cititori!

Pentru un om cu picioarele goale,
fericirea este o pereche de pantofi.
Pentru un om care poarta pantofi vechi,
fericirea este o pereche de pantofi noi.
Si, desigur, omul care nu are picioare,
ar fi fericit sa mearga descult.
Masoara fericirea cu ceea ce ai,
nu cu ceea ce iti lipseste...

Ce poti sa-ti mai doresti cand deja ai totul!
Craciun fericit!

cand imparti bucuriile singura, doare!

In miez de noapte zbarnaie frenetic telefonul, un mesaj:
"M-ai surprins placut, florile de la tine au ajuns la aeroport la mine, si, sunt cele mai frumoase!
Stii cum e sa ajungi in aeroport cu o medalie la gat, iar acolo sa nu te astepte nimeni drag? Stii cum e ca, colegele tale sa fie inconjurate de familie: de soti, de copiii, iar pe tine sa nu te astepte nimeni? Atunci iti dai seama ca doar familia conteaza, pune intotdeauna asta pe primul loc, dragul meu, indiferent de bani, indiferent de medalii, indiferent de orice...cand imparti bucuriile singura, doare."

Fara cuvinte...doar durere

Acesta ar trebui sa fie spiritul Craciunului....nu excesele de cadouri fara rost sau mesele imbelsugate...

Postarea Arianei dis de dimineata:

Aseara, am trait una dintre cele mai dureroase experiente ale vietii mele. Eram in market-ul de cartier, unde stand-ul de branzeturi este langa cel de dulciuri.Ma uitm la o rotita de cascaval. Am auzit discutia:

"- Te rog, mama, voi fi buna si cuminte. Te rog!

- Nu avem bani, astia sunt! Daca iti iau bomboanele astea, nu mai avem bani de paine."

Instinctiv am intors capul.

O femeie simpla, imbracata saracacios, dar curat, cu o pustoaica blonda, cu ochi mari albastri.

"- Te rog,ai promis ca anul asta va veni Mosul si ne va aduce bunatati...."

Stateam inlemnita, cu rotita de cascaval in mana.

Copila tinea in mana o punguta cu dropsuri. O priveam si nu-mi venea sa cred, ca povestile pe care le auzisem erau adevarate. 

Copilul a lasat punguta cu bomboane pe raft si, trasa de mama-sa a plecat mai departe.

M-am intors, teleghidata, spre standul cu dulciuri. Punguta cu bombonele, pe care o tine copila in mana, costa 1,50 lei. Am inghesuit dulciuri in cos si, inevitabil, in drum spre casa de marcat, am trecut pe langa standul de carne. Femeia respectiva si copila, care se zgaia in geamul de prezentare a produselor. 

"- Opt felii de parizer!" a spus si a continuat "Subtiri"

Mi-a stat inima-n loc. 

Am cerut celeilalte vanzatoare un baton de salam de vara si unul de pastrama de porc.

Am ajuns la casa inaintea lor.

Imi inotau ochii in lacrimi.

Le-am asteptat afara, in fata marketului.

I-am intins sacosica cu dulciuri copilei blonde:

"- A trecut Mos Craciun pe aici si ti-a lasat sacosica asta la mine, pentru ca tu erai in magazin."

Copila, a intors ochiii ei mari si albastri catre mama-sa, intrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator.

"- Vezi, mama, ca exista Mos Craciun!" a exclamat.

Priveam muta de emotie, ma durea si ma bucuram in acelasi timp.

Domnilor guvernanti, v-ati marit pensiile, dar pentru copilutii astia ce-ati marit? Foamea? Frigul? Nimicul?

Pentru că merită să ne iubim mai mult, pentru că timpul trece al naibii de repede și nu mai e loc de atătea regrete!

Adela. Lumea îi spunea că e frumoasă, părul negru și bogat i se revărsa pe umeri în onduleuri ușoare. Ochiimigdalați și buzele pline, tenul măsliniu – îi dădeau un aer meridional. Fusese crescută cu rigoarea cu care un profesor își crește copilul, venise în București ca studentă de undeva din nordul țării și aici avea să rămână toată viațaei. În ultimul an de facultate l-a întâlnit pe EL. Înalt, cu ochii verzi și păru-i neastâmpărat căzându-i pe frunte. Roiau fetele în jurul lui, iar el le savura pe fiecare, fără excepție. S-a simțit altfel când el a invitat-o prima oară la o cafea. Au discutat nimicuri, însă prezența lui o făcea să râdă din toată inima și, cumva, a știut atunci că omul acesta îi va intra în suflet și nu-l va putea scoate de-acolo vreodată. Și așa a fost. S-au căsătorit, au făcut copii, au trecut prin bune și releîmpreună. Și chiar dacă percepea cu simțul special al fiecărei femei că el încă mai “savura” pe ici pe colo câte omadamă, ea închidea ochii și îl ierta pentru că în sufletul ei nu era loc de ură pentru el, ci doar iubire și da, șideznădejde, lacrimi, singurătate uneori. Dar îl ierta pentru că el venea mereu acasă și încă știa să aprindă scântei în sufletul ei. Până într-o zi când nu a mai venit. A rămas în alt pat și în altă casă pentru vreo 10 ani. L-a așteptat noapte de noapte, l-a urât și l-a iubit în nopțile ei de singurătate sau de boală, a sperat în fiecare dimineață că el îi va deschide ușa și va fi ca înainte. Nu a încercat să–și alunge singurătatea, pentru că inima ei era dată prin jurământ și arămas femeia unui singur bărbat. Unul ce nu mai era al ei demult.
Anii au trecut, frumusețea ei a mai pălit. Zâmbește la fel de frumos, dar cară cu ea o tristețe de-o viață. El mai revine uneori și ea-l primește de fiecare dată pentru că undeva, în ciuda chinului, în ciuda durerii, în ciuda umilinței, ea tot mai speră că el o va iubi așa cum merită ea să fie iubită, că el nu o va mai minți, ca el îi va spune “Vreau să facsărbătorile cu tine, să–ți fiu alături când ți-e rău, să știi că nu ești singură, să știi că nu te mai mint, că sunt al tău!”.Dar nu se întamplă și, uneori, își urăște inima asta păcătoasă ce nu a învățat să uite, să urască și să lase.
Arina. Era studentă la IEFS când s-a îndrăgostit iremediabil de EL. Ea, era o splendoare de femeie, cu corp atletic, picioare suple, părul negru și lung îi incadra fața alba din care te fixau niște ochi albaștri captivanți. Ea, venise dintr-un sat de munte, era fiica unică a unei familii de țărani instăriți și muncitori ce își crescuseră destul de cazon fata. Cândel a cerut-o în căsătorie într-o seară de vară, inima ei era gata să explodeze de fericire, dar i-a fost teamă să îi spuna “DA” până când ai ei nu erau de acord. Îl iubea iremediabil pe acest bărbat al cărui simț al umorului și îmbrățisări ofăceau să-și dorească cu ardoare ca timpul să stea în loc. Cu teamă în suflet, ea l-a prezentat părinților. Nu a corespuns criteriilor lor înguste, acel “Nu” tăios al tatălui și plecarea iubitului ei pe care nu a avut curaj să-l urmeze ca să–și înfrunte părinții – au urmărit-o toată viata.
Niciun bărbat nu i-a mai câștigat inima. A rămas a lui pentru totdeauna indiferent câți pețitori au bătut la ușa casei sale din vârf de munte. Anii au trecut, tatăl s-a prăpădit, iar ea a rămas să îngrijească gospodăria și o mamă bolnavă.Părul i-a încărunțit, chipul brăzdat de griji și singurătate arată acum mult mai îmbătrânit decât vârsta pe care o are. Deunazi și-a pierdut și mama și a rămas singură cuc. În lungile sale nopți de singurătate nu încetează să se întrebe care a fost sensul vieții sale și ce s-ar fi întâmplat dacă atunci l-ar fi urmat pe EL?
Ana. Era singură cu un copil mic când el, curtezanul institutului a început să îi dea târcoale. L-a privit cu neîncrederela început, dar a cucerit-o prin insistența lui, prin dragostea lui față de copii – a apăsat în ea acel buton alcompetitivității prin care o femeie vrea să le arate celorlalte că ea e cea mai cea, ea e aleasa. L-a acceptat așa cum era el, pe cât de frumos și pătimaș pe atât de dificil și greu de suportat. I-a rămas alături o viață în ciuda toanelor lui, aventurilor lui, indispozițiilor lui. i-a dăruit tinerețea ei, i-a dăruit copii și, mai presus de toate, i-a fost loială la bine și la greu. Dar n-a fost fericită. Niciodată. Acum când anii au trecut se întreabă oare cum ar fi fost viața ei dacă ea nu ar fi intrat în acea cursa a competitivității cu admiratoarele lui? Deși îl are alături de zeci de ani e singură, singură și tristăîn sufletul ei.

Daca astazi m-ai uitat, nu-ti aduce maine aminte...

N-as dormi cu tine,
N-as putea.
Prea m-as trezi din minut in minut
Sa ma bucur iar ca esti,
Ca esti la mine-n brate.
Prea mi s-ar increti fruntea
Lingusindu-se in buzele tale.
Prea mi-as ciupi zvarcurile urechii
Sa ma asigur ca nu visez.
N-as dormi cu tine mai putin de oricand
Si atunci, cel mai probabil, n-am dormi.

Ceea ce te face sa zambesti, cumpara-l sau casatoreste-te cu el!

Nu cauta unu' cu bani mama, ci investeste in tine. Fii ce nu iti poate lua nimeni niciodata, fii ce nimeni nu va putea cumpara vreodata cu niciun milion de euro; fii desteapta, demna si loiala sufletului tau. Fii poezie pentru suflet, fii frumoasa dincolo de vesminte si coafuri.

Fii mai eleganta in gandire decat orice bijuterie cu nestemate. Fii acea femeie, in fata careia cel mai bogat barbat s-ar simti sarac si neputincios, cata vreme nu te cumpara cu iubire. Invata sa fii femeie, nu jucarie!

Va multumesc dragi cititori/cititoare. Va multumesc pentru ca reveniti pe blog zi de zi cu acelasi entuziasm, va multumesc pentru ca sunteti fideli, va multumesc pentru ca datorita voua am reusit sa crestem numarul de vizite la unul record, va multumesc pentru mail-urile trimise, va multumesc pentru ca sunteti ATAT de multi. Va promit ca am sa scriu cat de des pot!

'cu ce piti te complaci pentru niste cr*ci...

Dacă băieții mint prea mult, atunci fetele mint prea bine!

Da-o dracu’ de Prada!

Va trebuie ceva ?

Dar ce?

Pantofii aia inalti si rosii din vitrina de la Valentino?

Sau geanta aia splendida de la Prada ?

Rujul din reclama de la Yves Saint Laurent ?

Sau vacanta de lux la Paris ?

Sau poate parfumul de la Dior care va lipseste din colectie?

Ceasul de la Gucci pe care vi-l doriti de atata timp ?

Total de acord cu voi.

Vreti toate astea, visati  la ele, pentru ca sunteti femei si sunteti facute sa tindeti spre a arata cat mai bine.

Unele dintre aceste lucruri poate ca nu le veti avea niciodata, unele dintre voi s-ar putea sa le si aiba si sa nu se bucure de ele.

De ce sa pierdeti timpul ?

Doriti-va un orgasm.

Un orgasm dupa care va vine sa plangeti, sa plangeti fara motiv, inexplicabil, ca mai apoi sa cititi pe net despre starea asta si sa vi se spuna ca astea sunt starile normale dupa un orgasm perfect.

Nu știati, nu?

Nu, pentru ca de zile intregi va e gandul la cizmele de la Burberry pe care le-ati vazut la reducere.

Doriti-va un orgasm in masina in timp ce el conduce, si nu, nu il privati si pe el de unul, unul „peste viteza permisa”.

Doriti-va un orgasm dimineata, va va inlocui perfect cafeaua.

Obtineti-l oriunde si oricum.

Si neaparat lasa-tii si lui un „altul” la schimb.

Doriti-va mai multe, mai multe orgasme in același act, in aceeași zi, in aceeași dimineata.

Opriti liftul, nu tine cont de lumea din jur, aprinde-ti seara lumanari, umpleti cada cu spuma, puneti ceva atragator pe voi sau mai bine nu puneti nimic...

Doriti-va necenzuratul.

Atingeti-l provocator pe dedesubtul mesei in timp ce luati cina in oras.

Spune-tii, spune-tii la ureche ce va doriti si respirati, respirati la gatul lui.

… doriti-va orgasme.

Nu va ocupati mintea cu Prada sau Dior, dupa un orgasm o sa mirosi a primavara, a cireși dati in floare, chiar daca e iarna.

O sa plangeti fara motiv.

O sa va doara carnea pe voi, de placere.

El o sa va tina in brate.

Nu va temeti.

…

Treciti pe strada plutind, zambind incontinuu.

Vedeti vitrina goala. Tocmai ce s-au vandut pantofii Valentino.

Nu-i nimic.

Voi nu va doriti decat un alt orgasm in timp ce alergati spre biroul lui, il prindeti in sedinta, e și mai incitant totul...

Va priveste si stie ce vreiti...

Isi roaga colegii sa il lase singur.

In cateva minute va treziti pe birou, sub birou, strangeti in pumni hartiile care sunt aruncate pe acolo.

Stati amandoi intinsi pe podea...

Va intreaba cum a fost.

„A fost ca toate rujurile de la Yves Saint Laurent pe care vi le-ati dorit vreodata.”

Si daca el stie cat inseamna pentru voi acele rujuri o sa stie exact cum va simtiti, si stie, a-ti avut voi grija... 

Femeie, doreste-ti orgasme!

Da-o dracu’ de Prada!

Respectul si increderea, o frumoasa poveste de dragoste

In fata mea un domn si o doamna. Amandoi de varsta a treia. El, elegant, distins, serios, inalt, cu palarie. Ea, micuta, cocheta, vesela, ii zambeste fermecator. Isi vorbesc cu Dumneavoastra si, dupa cum se comporta, par a fi un cuplu de tineri care flirteaza inocenti, iubindu-se fara sa si-o spuna.
Doar ca ei au parul alb...Si 50 de ani de casnicie!
Cand el ii spune si astazi "Dupa Dumneavoastra, Doamna!", iar ea ii raspunde cocheta, cu un zambet aristocrat, la fel de fermecatoare si la fel de misterioasa ca in prima zi...
Cand iarna are parfum de iubire care nu se vestejeste odata cu trecerea timpului...El pare ca o cearta dragostos. Ea roseste se fastaceste ca o scolarita si incearca sa il imbuneze. Pastreaza amandoi distanta cuvenita, o distanta magica, care pare a nu avea decat efectul de a-i face sa vrea sa se apropie si mai mult. Chiar si dupa 50 de ani.
Cand iarna are un zambet indragostit, luminand pe chipurile a doi batrani care se plimba de mana prin noul parc central...La fel de indiferenti fata de lumea din jur si la fel de fascinati de propria lor lume ca in prima zi...
Cand iarna zambeste cu acea iubire care a trecut prin incercarile timpului, a piedicilor, a durerilor, a limitelor trupurilor, a trecut prin foc si furtuni si este parca si mai puternica...
Cand iarna iubeste parca mai frumos decat primavara...
Si inca imi rasuna in inima glasul lui respectos si curtenitor...

"Dupa Dumneavoastra, Doamna!"
Cam asa v-a arata povestea noastra, draga mea, din dreapt...

"Daca vreodata ma vei insela, sa merite!", mi-a spus odata o mare iubire. O iubire de poveste. Prin vocea unei femei cu adevarat puternice.
Lectia asta mi-a ramas adanc intiparita in suflet. Sa fie aplicata pentru orice situatie in viata. Daca e sa pierzi ceva pentru altceva, sa merite!
Cat de putine tentatii trec acest test...cat de putine domnite trec acest test...

In seara aceasta de decembrie, stand in lumina difuza a lobby-ului hotelului meu preferat, in surdina unei muzici clasice, si cu un pahar de sampanie in mana, m-am gandit sa va impartasesc din placerile mele...

Imi plac scrisorile de mana.

Mirosul de carti vechi, mirosul de Chanel.

Oamenii care raman ultimii in sala de spectacol, fara sa se napusteasca sa iasa.

Femeile imbracate impecabil care se opresc in miezul zilei intr-o biserica goala sa se inchine, sa se roage, sa multumeasca.

Lemnele trosnind in soba.

Mancarea la ceaun, mai ales cand e gatita de tineri frumosi pentru bunicute sarace de pe strada.

Ciocarliile care mor cantand pentru ca s-au inaltat prea sus spre soare. Lebedele, care sunt gata de sacrificiul total pentru a-si apara perechea. Iar daca aceasta moare, raman singure pana la sfarsitul vietii.

Dulceata de fragi servita intr-o farfurie de cristal, cu un pahar de apa rece langa.

Pacatosii, in general. Nu au intransigenta oamenilor corecti. Unii dintre ei daruiesc totul si (se) daruiesc total, fara sa clipeasca. Altii au o sclipire de durere in ochi care imi da fiori. Imi imaginez cum se deschid cerurile, cand se roaga cu tot sufletul lor.

Cicalitul iubitei...si zambetul cand intelege ca a vorbit degeaba.

Privirea cersetorului, dupa ce i-ai dat bani, fara sa-l judeci ca cerseste in loc sa munceasca.

Fetele care citesc la coafor.

Batranii care se imbraca frumos si se duc seara la un concert. Ea il tine de brat. Au parul alb, curat, hainele ingrijite si lasa in urma lor un parfum interbelic.

Cei pe care nu-i intereseaza prognoza meteo si-si fac singuri vremea.

Oamenii care aplauda la aterizarea avionului sau la apusul soarelui.

Femeile care se roaga. (Am mai zis, stiu, o mai zic o data.)

Barbatii care plang. Barbatii care nu vorbesc despre femei.

Oamenii care refuza sa te lase sa barfesti in prezenta lor.

Copiii care se pot juca cu aceeasi jucarie timp de doua ore, fiind perfect fericiti in lumea lor.

Oamenii care privesc in sus cand merg pe strada. La cer, la pasari, la stele, la casele vechi. La Viata!

Va urma. Lista asta nu se opreste niciodata.

...

Femeile care nu au facebook, dar nu se simt singure niciodata.

Si oamenii care nu au nevoie de umbrela.

Oamenii care vorbesc frumos despre cei care le-au facut rau.

Vanzatoarele de flori care iti daruiesc o floare, sau un buchet pentru logodnica ta, pentru ca asa au ele chef.

Oamenii langa care poti sa taci.

Femeile fidele din principiu sau din iubire sau din amandoua fara a fi "sub papuc".

Violonistii care canta cu foc pe strada, fara sa le pese ca le dai bani sau nu,

Oamenii care fac baie in mare la rasaritul soarelui...

Sarbatorile...pentru ca atunci, am mai mult timp liber.

Oamenii care nu se plictisesc.

Diminetile lungi. Zilele agitate

Lista asta nu se opreste niciodata...

Ma intrebai mereu de ce ramanem dezamagiti de cele mai multe ori?

Iti spuneam la fel de clar..., pentru ca avem mereu impresia ca si ceilalti ar face pentru noi ceea ce facem noi pentru ei....

Daca iti strange mana o fiinta iubita, ce importanta are daca strange tare si te doare?

Am iubit intotdeauna Duminica mai mult decat orice alta zi a saptamanii. Nimic nu ma fascineaza mai mult decat sfarsiturile...sfarsitul unei zile sau al unei saptamani, sfarsitul unei iubiri, sfarsitul unei carti bune sau al unui tablou, inceputurile ma obosesc prin extaze plictisitoare.

nu toate povestile  sfarsesc cu sex, 

unele sfarsesc cu dragoste...

ai auzit de alchimie?

iubito, as dormi cu tine

sa nu ne mai trezeasca niciun ceas,

sa coboram pe treptele uitarii

in pivnita cu vin de bun ramas.

imbratisati in forma primordiala,

s-alunecam din vis in unic embrion

si sa ne nastem impreuna a doua oara

amestec pur de sange, de suflet si Atom.

putea sa fie mult...nimic n-a fost...

mai mult decat cuvinte...

Fagadaruinta!

De curand am ajuns de la o intrunire, cu unul dintre cei mai buni prieteni din copilarie si viitoarea lui sotie...
Ma bucura mult faptul ca dupa atata timp si atatea incercari prin care i-a purtat viata...sunt hotarati sa-si spuna: DA! Iesiti demult din alte relatii, fiecare a invatat ca daca nu e chimie...e istorie!
Iar ca un cuplu tanar ce sunt, au invatat ce era mai important: sa se respecte...au invatat ca un om care te respecta, nu te pune niciodata in situatii jenante, nu te expune ridicolului si nu te umileste...
Un om care te iubeste nu face ceva ce nu iti place, stie si simte ce trebuie si ce nu trebuie sa faca!!! Iar cel mai important dupa cum spuneau ei...e increderea, asta i-a tinut impreuna atatia ani...si multi de-acum incolo...
I-am asigurat ca am sa fiu cu gandul alaturi de ei, in data de 12 decembrie, dar din pacate, ceremonia avand loc undeva foarte departe nu am sa pot sa fiu prezent.
Pe langa urarile obisnuite, am vrut sa le dau sfatul meu pentru o casnicie fericita, le-am vorbit despre fagaduinta...Iar Diana, viitoarea lui sotie, fiind o cititoare inraita a acestui blog m-a rugat sa o public,sa o poata revedea de fiecare data, cand are sa se indoiasca...fiind ceva de moment, poate nu cu aceleasi cuvinte, dar am sa o public in cinstea lor, aici!

Casatoriile
Sunt modul in care
Oamenii se fagadaruiesc
Unul altuia pe viata.
Cel mai mare risc,
In atata viata,
Este sa nu se mai fagadaruiasca
Zi de zi...
Si clipa de clipa!

Sa fiti fericiti dragii mei, si sa va iubiti mult! Bucurii!!

Acelasi, Vasile Mardare...despre iubiri aristocrate..poezii zaharicoase..