"Nu
m-am indragostit de ea. Am iubit-o din prima clipa. Este eul meu feminin.
Jumatatea mea. Mai buna."
Mi-a spus cu ochii in lacrimi un om drag, care tocmai a
cerut-o in casatorie pe femeia pentru care s-a rugat ani.
A cunoscut-o cam acum trei saptamani. Ea a zis
"DA", fara sa ezite. Simtise si ea acelasi lucru, dar a zambit si a
tacut, pastrand taina acelui "altceva, e altceva" pe care l-a simtit
inima ei cand el a intrat in camera.
Da, se poate!
Da, exista astfel de povesti de iubire la prima vedere, la
prima auzire, la prima imbratisare. Si de obicei sunt cele care dureaza cel mai
mult si sunt cele mai frumoase.
Unul dintre cuplurile mele preferate se mandreste cu mai
mult de zece ani impreuna, petrecuti fara sa stea departe unul de altul mai
mult de trei zile. Desi sunt aproape douazeci de ani diferenta intre ei, dupa
atata timp, ea e indragostita de el la fel ca in prima zi. Desi pana sa o
cunoasca a fost un cuceritor renumit, si astazi, cand ea intra intr-o incapere
si el o priveste de la distanta simte la fel ca atunci in prima zi cand a
vazut-o si inima i-a soptit "E ea" Si nimic nu a mai contat. Au fost
impreuna de-abia dupa cativa ani, dar viata lui s-a impartit inainte si dupa
ea.
Saptamana trecuta vorbeam cu o femeie
care isi sorbea din priviri iubitul marturisindu-mi ca n-a stiut ce inseamna
iubirea pana la 45 de ani, cand a cunoscut-o. A costat mult povestea lor de
iubire, insa au platit fara sa ezite pretul, pentru ca de atunci, de la prima
lor intalnire, pur si simplu nu mai pot concepe viata unul fara altul.
La astfel de cupluri nu vezi gelozii,
nesiguranta, banuieli sau masti. Fiecare din ei straluceste, fiind varianta cea
mai buna a lui insusi – pentru ca celalalt scoate ce e mai bun din el/ea. Se
simt bine in pielea lor si se simt bine impreuna. Fara a face vreun efort. Sunt
cat se poate de autentici, cu tot cu defecte si cu tot cu calitati, se accepta
unul pe altul si fiecare pe el insusi. Cand stau separati ii vezi dupa ceva
vreme ca parca nu au aer, nu mai au stare si incep sa se ofileasca. Nu mai
stralucesc, nu mau au vlaga, palesc. Celalalt e prea departe.
Vedem astfel de povesti de iubire si ne
spunem ca sunt exceptii. Insa eu am o banuiala...ca de fapt asa e normal,
celalalte povesti, banale, urate, pline de minciuni, tradari, schelete bine
dosite prin dulap, certuri, inselari sau pur si simplu o plictiseala crunta,
sunt abateri de la firesc...
Despre greseli si despre cum si cat de
mult poti fi iubit stiu. In rest, nu stiu nimic.
Insa asta e suficient ca sa nu tac cand
aud ca povesti din astea exista doar in filme. Replici rostite de obicei cu cea
mai mare convingere de cei care se complac in povesti caldicele, confortabile,
pline de libertati sau de masti. E suficient sa nu tac cand vad femei care tot
asteapta sa fie iubite si se complac in tot felul de povesti care nu fac decat
sa le injoseasca, sa le murdareasca, sa le intineze, una dupa alta, din ce in
ce mai tare. In timp ce sufletul lor pereche plange pe undeva dupa ele...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu