Facebook-ul e plin de ganduri de bine, de urari care mai de care mai pline de iubire, de oameni cu fotografii perfecte care par sa traiasca viata perfecta, iubirea perfecta, in locul perfect. Nu ma mira ca de sarbatori au loc cele mai multe sinucideri...Durerea, de orice fel, nu pare a-si avea locul in lumea asta perfecta, la fel de plina de fericire si de iubire ca o prajitura dulce cu mere.Pe alocuri gretos de dulce, mai ales pentru cel care plange uitat de toti, nefericit si singur prin cine stie ce colt de lume deloc glam. Gandul mi se indreapta fara sa vreau acum la pragul dintre ani catre cei care sunt departe de a fi perfecti, catre cei care n-au invatat inca reteta viectii perfecte sau sunt azi intr-un moment de cumpana al vietii lor, catre cei care nu au avut binecuvantarea unei iubiri perfecte, din vina lor sau nu, catre cei care cauta inca pentru ca au refuzat de fiecare data, cu incapatanare, compromisul sau au refuzat de fiecare data cu incapatanare sa-si invete lectia, catre cei care sunt singuri, departe de casa si de prietenii lor, ca a fost alegerea lor sau nu, catre cei uitati, tradati, inselati, mintiti, deznadajduiti, neiubiti, sau suferinzi de cine stie ce boala a sufletului. Plangand de cine stie ce alta durere. Dragii mei nestiuti, din toata marea asta de urari de fericire ma trezesc si eu sa strig ca poate o durere adevarata, asumata, constientizata, necosmetizata, e Ok. Ca poate fericirea asta la comanda care ni se vinde pe toate drumurile si care tine o zi-doua este mult over rated. Ca poate e Ok sa suferi, e Ok sa iti asumi suferinta, ca e poate mai important sa iti traiesti durerea si sa iti inveti lectiile, decat sa iti pui o masca vesela si sa iti inghiti lacrimile, ca e Ok sa cazi - asta e, te-a prins revelionul pe jos, mai bine e sa constientizezi asta si sa te lupti ca sa te ridici, decat sa te preocupi cum sa ascunzi asta. Da, numai mortii nu sufera. Si nu, nu tot timpul iese cum vrem noi- iar de cele mai multe ori este spre binele nostru. Da, in spatele celor mai mari suferinte se ascund cele mai mai binecuvantari. Da, cei mai importanti pasi inainte pe care i-am facut sunt de obicei rezultatul unor suturi in fund care au durut la maxim la vremea lor. Si nu, nici o usa nu ti se tranteste degeaba in nas - chiar nu trebuie s-o iei pe acolo si vei multumi candva pentru asta. Nu, nu se poate construi nimic cu adevarat valoros fara jertfa si da, cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut si cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit s-au nascut din durere. Din multa, multa durere.
Se intampla ca azi a fost soare pe strada mea. Maine poate nu va mai fi. Dar am invatat ca nu asta conteaza. Caci, dupa ani de “Traieste clipa” imi rasuna de ceva vreme in inima noul meu proverb preferat, cred ca mi-l sopteste ingerul “Cine rade la urma rade mai bine…”Dupa ani de zambete fortate si fericiri mimate la mareata zi de trecere in noul an, am invatat ca de o mie de ori mai buna e o durere asumata la timpul ei decat o fericire de carton asezata peste vreun munte de gunoi. Sau vreun paravan colorat care sa mascheze elegant cine stie ce “schelet de prin dulap”.
Asa ca, dragii mei stiuti si nestiuti, intr-o lume care ar face orice sa fuga de durere sau sa si-o ascunda cat mai bine, eu va urez ceea ce-mi urez si mie: ca in 2016 sa invatati sa o acceptati, sa o asumati, sa o traiti cat se poate de autentic, sa va invatati lectia pe care vrea sa vi-o predea si sa va luati in cele din urma darul pe care are sa vi-l dea, sa urmati calea pe care trebuie sa o urmati, chiar daca nu e voia voastra pentru moment. Si in toate clipele inimii voastre, la fiecare pas, ca e pe culmi de extaz sau prin mlastina deznadejdii, ca veti fi singuri sau inconjurati de iubire, sa va tina de mana mereu ea. Cea care ne-a invatat cel mai mult despre cum trebuie traita durerea si care sunt singurele fericiri care conteaza. Ea, fara de care nimic nu se poate. Ea. Fara de care orice fericire este o iluzie. Ea, fara de care nu exista cale, adevar sau viata…Va urez sa va ajute Dumnezeu! Ca va fi fericire sau durere – nu ce e aici conteaza. Asa ca, sa ne arate EL calea si tot EL sa ne tina de pana pe ea, orice vom gasi acolo – ca vor fi spini sau petale de trandafiri.
Un 2016 care sa ne duca cat mai aproape de o Vesnicie fara de intristare si suspin, Doamne ajuta!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu