Asa a fost dimineata
mea. Dimineata multumirii.
Unii oameni se intorc
de pe o parte pe alta in pat. Altii se intorc euforici de la club. Unii
savureaza pur si simplu tihna unei dimineti linistite, fara alarma, stres in
trafic sau obligatii. Altii alearga grabiti spre aeroport. Nu cu multa vreme in
urma, faceam aceleasi lucruri. Azi ma indrept spre locul unde am gasit cel mai
tare “drog”. Cea mai mare liniste. Cea mai mare caldura. Spre locul unde am
invatat sa zbor. La Biserica – “Aeroport duhovnicesc”. E vineri, prima zi din
2016, intalnirea mea cu Dumnezeu. Pe care n-as mai rata-o pentru nimic in lume.
Ma duc sa ii arat ca
il iubesc. Si, mai ales, ma duc, alaturi de al zecelea lepros, sa ii multumesc
ca m-a vindecat…”ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei
lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut
de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara…” E vineri dimineata,
dimineata primei zile din 2016. E timpul evadarii. Din realitate in Adevar.
Incepe o noua zi, un
nou an. Acasa! Cel mai frumos loc de pe pamant.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu