Cand nu pot sa ma rog iubesc mai mult

Iubesc si sarut mainile care candva m-au ranit. Poate pe nedrept.
Ochii care m-au judecat. Poate pe nedrept.
Inima care m-a alungat. Poate pe nedrept.
Iubesc si imbratisez, tare tare de tot, orice suflet m-a facut candva sa plang. Poate pe nedrept.
Iubesc si sarut usor orice rana facuta candva de cei care m-au iubit prea putin. Sau prea mult. De cei care m-au inteles prea putin. Sau poate deloc.Si multumesc, cu iubire, in gand. Pentru rana care m-a invatat sa zbor.
Si dupa ce iubesc in gand tot ce ar fi in mod normal mai greu de iubit, iubesc asa, pur si simplu, o necunoscuta.
Iubesc un copil care plange asta-dimineata, cu lacrimi grele, nestiute si nesterse de nimeni aici pe pamant. Adunate sus in ceruri, in cosuletele acelea cu lacrimi curate de jertfa purtate de ingeri spre rai.
Iubesc si mangai in gand omul bolnav care priveste pe geamul spitalului trecatorii, dorindu-si sa mai fie ca ei.
Iubesc inima femeii care asta-dimineata plange inca de prea multa iubire care nu-si gaseste locul intr-o lume prea saraca de suflet. Sterg in gand lacrima de sange a altei femei care iubeste un barbat pe care l-a intalnit prea tarziu. Si o sterg si pe a lui, cel care adoarme mereu cu ea in gand. Iubesc lacrima iubirii lor imposibile, care se duce si ea in rai, in cosulete cu lacrimi purtate de ingeri. De data asta, de ingeri mai MARI. Iubesc sufletul trist al altei femei care se simte atat de singura incat daca nu ar fi credincioasa s-ar sinucide...  Rostim impreuna Tatal Nostru in soapta si o tin de mana pana adoarme, in sfarsit linistita.
Iubesc mainile muncite ale mamei, epuizata dupa o zi daruita toata altora...zi in care nu a avut timp nici sa se aseze cateva clipe...Iubesc inima barbatului dezamagit care a realizat ca femeia adorata nu era Dulcineea, ci sotia lui de-acasa. Sterg in gand lacrima altuia care a fost tradat de cea de la care se astepta cel mai putin. Cand se astepta mai putin.
Iubesc atatea inimi care sangereaza acum, parca mai mult la ceasul diminetii..
Chiar daca ei nu stiu, ii iubesc. Asa, de nicaieri, din necunoscut.
Fiindca uneori nu pot sa ma rog. Si atunci, iubesc mai mult!
E atata nevoie de iubire in lume...Chiar daca pare sa vina de nicaieri, din necunoscut.
Iubirea e iubire, isi face ea drum...Catre atatea inimi care se trezesc plangand. Si poate totusi vreuna din inimi va zambi. Fara sa stie de ce. Fara sa stie ca o inima care astazi nu s-a putut ruga, s-a hotarat, pur si simplu, sa iubeasca mai mult. Asa...un necunoscut.