Cand ii e sete si ii e foame si te cheama, te duci. Asa cum esti. Cu inima rupta in bucati care atarna dupa ce au calcat altii fara mila pe ele, cu sange picurandu-ti din rani care tot mai palpaie nadejdi tampe, cu zgarieturi pe placi de vise care iti canta intruna in cap iluzii naive, cu mainile tremurande si goale, si ranite de prea mult batut pe la porti inchise, cu genunchii zdreliti de la atatea cazaturi prin abisuri, cu aripile alea cusute si recusute si peticite si vai de ele, cu talpile sangerande si-alea de cat ai umblat prin lume sa il gasesti, cu trupul tot facut praf de cat te-ai imprastiat si risipit prin colturile lumii, prin sufletele oamenilor, cu tolba aia a ta plina ochi de pacate...
Cu ultimele puteri, cu mainile zgarcite si pacatoase...Te duci...Dar ce urmeaza?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu