Lumina atator felinare, cu atatea contururi diferite, care mai de care mai poetic, din atatea colturi de lume, fiecare cu lumina sa, aparte. Martori, tacuti, discreti, inalti, cu forme atat de romantice, ai tuturor drumurilor, viselor, trairilor ce mi-au purtat pasii pe langa ei si au lasat in lumina lor bucati din sufletul meu, alaturi de atatea altele lasate acolo. Poate ca de asta iubesc atat de mult felinarele. Poate ca fiecare dintre ele e o carte de povesti de iubire...
Lumina din camera hotelului din Londra cazand pe buchetul urias de trandafiri albi. Lumina din ochii ce imi povesteau cum au oprit ploaia. Cu o rugaciune.
Lumina din Gradina Botanica dimineata la ora 8:30, cand bem cafeaua singuri cu florile, cu mestecenii, cu apa ce fredoneaza in parau.
Lumina apusului de soare de la castelul lui Balcic. Lumina verde stralucind peste cascada de sub Puntea Suspinelor, ca intr-un basm.
Lumina apusului vazut de pe colina. Silueta ta ce cants la saxofon de pe stanca.
Lumina zapezii stralucind intr-o dupa-amiaza de iarna pe o strada dintr-un oras pustiu. Zambetul tau. Larg, cat toata lumea. Puternic cat sa doboare o lume. Lumea mea. Helanca portocalie. O masina parcata prost...
Lumina timpului, atunci cand tinde sa devina vesnicie. Lumina de pe chipul tau, atunci cand ai vrea sa-l faci sa stea in loc. Strazi pustii, zapada, case vechi, zambet.
Lumina jocurilor de laser de la Expo, ametitoare, ca miscarile sufletului tau, atat de aproape de naufragiu...
Ibiza. Lasere. Frankfurt Cocoon. Clubul vazut intr-un joc ametitor din cabina VIP a DJ-ului, locul acela unde te simti ca o zeitate...
Luminile New York-ului vazute de la etajul 50 al Mandarin Orientalului, cand implinesti 20 de ani si canti cu un pahar de sampanie in mana. "Start spreading..."
Lumina aceea sfanta de acasa, de la Maria Magdalena.
Venetia la apus. Buchetul urias de trandafiri rosii ce asteapta emotionat in apartament. Scrisoarea. Noaptea, luna, clopotele, intrebarea, raspunsul...
Lumina cerurilor deschise. Stelele, noaptea la Petru Voda.
Lumanari, imbratiseri, cantece interzise, gerul, floarea si totusi...lumina.
Lumina in inima, in ziua in care un om drag a intrat pentru prima oara in biserica, dupa nu stiu cat timp. Acolo. In ziua cand s-a impartasit, la douazeci de ani...
Lumini, lumini, lumini. Piscina noaptea la St. Tropez. Monaco vazut din elicopter. Lumanarile de pe mesele cu fete de masa rosii cu carouri de la Roma. Luminile barcilor alunecand pe Bosfor, vazute din apartamentul de la Les Ottomans. Artificiile de pe terasa Palatului Ciragen. Lumina dintre nori, in timpul zborului cu planorul Ecuador. Stelele vazute la 4.400 m inaltime in Hawaii, cand te invarti ametita, ca intr-un vis, din cauza inaltimii. Ploaia de stele ce cad pe tine cand stai intinsa in iarba in muntii Bucegi. Lumina lunii uriase, stalucind deasupra muntilor Retezat, in timp ce stai pierduta la fereastra cabanei cu un pahar de vin alb in mana..
Luna vazuta din masarda din Cotroceni.
Apusul de soare la schitul de la Sinca Veche, cand se vede intreaga vale scaldata in lumina aurie, se aud clopote si glasul maicutelor cantand "Doamne, strigat-am catre tine..."
Lumini...
Si lini trase de o mana nevazuta intre puncte luminoase de pe intreg pamantul. Puncte luminoase unite de masii mei, vazute prin ochii mei, atinse cu mainile mele, conturand o imagine din ce in ce mai clara...
Un mozaic de lumini...
Lumini ce au stralucit in intuneric sau puncte de intuneric ce mi-au ascuns lumina.
"Lumina straluceste in intuneric, iar intunericul nu a cuprins-o" (Ioan, 1)
Din lumina, prin lumina, spre lumina. Inapoi. Spre lumina lumii...