fara titlu

Poeziile spuse de el..da, de bunicul meu, mi le amintesc si acum...imi soptea printre lacrimi:

"O sfanta din icoane cu fata zambitoare,
cu ochii de carbune,
cu parul ca de nea,
de-o bunatate rara,
cu inima deschisa,
curata ca si crinul.
Asa-i era bunica mea"

"In dulceata de nuca si-n pernuta cu
ace si-n fusul ce stie lana bine-a o toarce,
in ceaunul in care mamaliga se face.
E a mea bunica"

poezii si poeti celebri, romani, au scris despre bunica "mea"


tablou ( Dumitru Florin » Lacrimile Unui Batran )