un mesaj necitit...

Trandafiri roz...recunostinta, apreciere, gratie si delicatete...
Tii minte prima data?















Prima data... ti-am dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care ti-am sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul... ti l-am calcat in picioare, ma plictisea ingrozitor.
Cu o mana ti-am mangaiat pervers demnitatea, iar cu cealalta ti-am rupt naturaletea.
Nu-mi venea sa cread cat de gros puteai fi imbracata.

Ai inceput sa te agiti: ti-am aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.




M-am oprit. Te-am privit banuitor. Stiam ca ascunzi ceva.




In timp ce-ti dadeam jos haina personalitatii, am uitat sa-ti umblu in buzunare.
Intr-unul am gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt... ti-am descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.

Te-am lasat goala in mijlocul camerei si am vrut sa plec. M-ai prins de mana:

- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

Ti-am impins mana la o parte, zambind ironic, iar tu m-ai plesnit cu sufletul peste fata.

- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.

Am cazut la picioarele tale, uitandu-ma mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Te-ai asezat....erai fericita...