Ce frumos miroase afara

Ce curat si limpede e aerul dupa o ploaie scurta...Ca un suflet care tocmai s-a spovedit.
Daca am stii ca si sufletele au miros, poate ne-am spovedi mai des...Daca nu am uita ca dupa ploaie aerul e mai curat, poate ne-am plange mai mult greselile...Daca ne-am da seama ca ceea ce spunem despre altii spune mai mult despre noi decat despre ei, poate ca am auzi in jur mai multe cuvinte frumoase...Sau ar fi macar tacere..
Daca..
Ganduri...Ganduri dintr-o zi de iarna, cu aer limpede cum n-a mai fost demult.
Ce frumos miroase afara dupa o ploaie scurta...ca un suflet, care tocmai s-a spovedit...

Intr-un club, o domnita tine sa-mi spuna la ureche cum ca toti barbatii sunt la fel, nu i-am raspuns pe moment, nu vroiam sa-i stric seara, dar tin sa-i raspund aici:
- Cine draku, te-a pus sa-i incerci tu pe toti :p

Cand nu pot sa ma rog iubesc mai mult

Iubesc si sarut mainile care candva m-au ranit. Poate pe nedrept.
Ochii care m-au judecat. Poate pe nedrept.
Inima care m-a alungat. Poate pe nedrept.
Iubesc si imbratisez, tare tare de tot, orice suflet m-a facut candva sa plang. Poate pe nedrept.
Iubesc si sarut usor orice rana facuta candva de cei care m-au iubit prea putin. Sau prea mult. De cei care m-au inteles prea putin. Sau poate deloc.Si multumesc, cu iubire, in gand. Pentru rana care m-a invatat sa zbor.
Si dupa ce iubesc in gand tot ce ar fi in mod normal mai greu de iubit, iubesc asa, pur si simplu, o necunoscuta.
Iubesc un copil care plange asta-dimineata, cu lacrimi grele, nestiute si nesterse de nimeni aici pe pamant. Adunate sus in ceruri, in cosuletele acelea cu lacrimi curate de jertfa purtate de ingeri spre rai.
Iubesc si mangai in gand omul bolnav care priveste pe geamul spitalului trecatorii, dorindu-si sa mai fie ca ei.
Iubesc inima femeii care asta-dimineata plange inca de prea multa iubire care nu-si gaseste locul intr-o lume prea saraca de suflet. Sterg in gand lacrima de sange a altei femei care iubeste un barbat pe care l-a intalnit prea tarziu. Si o sterg si pe a lui, cel care adoarme mereu cu ea in gand. Iubesc lacrima iubirii lor imposibile, care se duce si ea in rai, in cosulete cu lacrimi purtate de ingeri. De data asta, de ingeri mai MARI. Iubesc sufletul trist al altei femei care se simte atat de singura incat daca nu ar fi credincioasa s-ar sinucide...  Rostim impreuna Tatal Nostru in soapta si o tin de mana pana adoarme, in sfarsit linistita.
Iubesc mainile muncite ale mamei, epuizata dupa o zi daruita toata altora...zi in care nu a avut timp nici sa se aseze cateva clipe...Iubesc inima barbatului dezamagit care a realizat ca femeia adorata nu era Dulcineea, ci sotia lui de-acasa. Sterg in gand lacrima altuia care a fost tradat de cea de la care se astepta cel mai putin. Cand se astepta mai putin.
Iubesc atatea inimi care sangereaza acum, parca mai mult la ceasul diminetii..
Chiar daca ei nu stiu, ii iubesc. Asa, de nicaieri, din necunoscut.
Fiindca uneori nu pot sa ma rog. Si atunci, iubesc mai mult!
E atata nevoie de iubire in lume...Chiar daca pare sa vina de nicaieri, din necunoscut.
Iubirea e iubire, isi face ea drum...Catre atatea inimi care se trezesc plangand. Si poate totusi vreuna din inimi va zambi. Fara sa stie de ce. Fara sa stie ca o inima care astazi nu s-a putut ruga, s-a hotarat, pur si simplu, sa iubeasca mai mult. Asa...un necunoscut.

Calea omului nu-i asternuta cu iarba moale, ci e o carare prin munti, plina de bolovani. Dar ea duce in sus, inainte, tot mai sus catre soare.
Asteapta; echilibreaza-te; rezista. Rabdarea este geniala.
Datorita furtunilor au stejarii radacini atat de adanci...

Daca iubesti cu adevarat o femeie, n-ar trebui sa-ti fie rusine sa o prezinti sotiei! :p

Cele zece „porunci“ pentru soţii

1. „Fiţi pentru soţi pâinea, nu cozonacul. E adevărat, cozonacul e mai gustos, dar satură rapid. De pâine e mereu nevoie. Deşi, nu uitaţi, omul nu trăieşte numai cu pâine!“.
2. „Fiţi mereu prietenoasă şi optimistă. Oamenilor nu le place pesimismul. Iar bărbatul e, la urma urmei, şi el om!“.
3. „Fiţi înţelegătoare faţă de nevinovatele pasiuni ale soţilor: şah, vânătoare, pescuit, fotbal, remy, table etc. Acceptaţi-le fără reticenţe şi fără rezistenţe. Acest lucru sporeşte în ochii bărbaţilor efectul izbânzii lor asupra voastră. Protestele pot avea drept urmare pasiuni puţin nevinovate!“.
4. „Cedaţi întotdeauna în lucrurile mici, pentru a avea şanse să câştigaţi în cele mari. Treceţi deci strada pe unde vrea el, pentru ca să-l duceţi unde vreţi voi!“.
5. „Dezvoltaţi la soţi spiritul creator în treburile casnice. Realizările dobândite îi vor umple de mândrie şi-i vor stimula alte acţiuni creatoare!“.
6. „Fiţi bune sfătuitoare pentru soţi. Un oftat compătimitor la momentul potrivit vă poate fi de mare ajutor cu alt prilej!“.
 7. „Iubiţi adevărul, dar nu încercaţi să jucaţi rolul de judecător. Căci, dacă adevărul e bun, fericirea e şi mai bună“.
8. „Aveţi grijă de o riguroasă împărţire a treburilor băneşti. Lăsaţi bărbaţilor dreptul de a câştiga şi mulţumiţi-vă cu acela de a cheltui!“.
 9. „Nu vă lăsaţi întovărăşite la cumpărături. În felul acesta feriţi sistemul nervos al soţilor de şocuri primejdioase“.
 10. „Dacă oscilaţi în educaţia copiilor între severitate şi gingăşie, nu uitaţi că prezenţa unei bunici poate face ca acest sistem să devină mai labil!“.

"Jocul de-a iubirea este pentru baietei. Adevaratii barbati iubesc o singura femeie. O protejaza, o respecta, ii ofera zilnic motive sa zambeasca. Si cat de amuzant este sa vezi atatia baieti care sustin ca sunt barbati..."

Mi se rupe (sufletul) de tine cand te simt claustrofoba in bratele cui nu doresti sa fii.

Cand ti-e inima sufocata de cati barbati nu locuiesc in ea.
Cand dai fuga pe usa alegerii facute si-mi bati la usa detasarii sa ma certi.
Tu te-ai intrebat ?
Ce tot gasesti in certurile cu mine, ce nu-ti ajunge in certurile cu restul sutelor de oameni?
Ce pasiune noua mai e si asta, sa arunci cu pietre, de dor, in ce ti-e dor?

A spune cuiva te iubesc, este o invitatie la vesnicie, insa...
Stiai, oare, ca nu trebuie sa iti doresti sa o schimbi?
...fiindca astfel furi sansa cuiva de a o iubi asa cum este...

Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
…Când erai mic,cu ea,eu te ştergeam întruna,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.
…Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti…

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă tin, pierdut,în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă…

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie…

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
…Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere… hai, mergi şi te-odihneşte,
Şi să nu uiţi, băiete… îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece, îmbătrâneşte…

de Vasile David

Cineva ma intreba azi: Daca ai stii ca raspunsul ar fi DA, ce ai cere?
Hmmm.....

Dezbraca-ma cu grija, intai sufletul dragul meu, apoi hainele!

De ce imi cumperi un ceas scump, daca imi petrec majoritatea timpului asteptand sa vii acasa? De ce imi cumperi pantofi cu toc daca ma plimb singura pe strada? De ce imi cumperi genti de firma daca singurele lucruri care le port cu mine sunt visele si dorul de tine? De ce ma duci la restaurant daca acorzi mai multa atentie telefonului? Nu vreau bani, nu vreau cadouri scumpe. Stiu ca esti foarte ocupat, dar vreau timp. Timp cu tine! Timp sa ma bucur ca sunt a ta, sa ma bucur ca ma iubesti. Timp sa ma bucur ca suntem. Ca esti!

Se imbratiseaza indelung. Apoi el se intoarce in graba si pleaca, lasand in urma o dara de parfum. Tare. Barbatesc. Ea ramane pe loc, privindu-l. Zambea. Il urmarea cu drag cum se indeparta grabit, cu miscari leganate, hotarat, bifand in minte sarcini presante de pe agenda zilnica. Ea parea ca nu are nici sarcini de bifat, nici treburi presante, nici griji, nici probleme, nici stres, nici graba. Parea desprinsa de timp stand acolo cu zambetul pe buze, privindu-l cum se indeparteza in graba, vrand parca sa aseze cat mai bine totul in sufletul sau. Pe ea, clipa, parfumul lui tare, soarele, coltul asta de strada, zambetul lui, atingerea mainilor reci, esarfa lui ciocolatie, felul in care s-a inrosit, toate aceste detalii marunte, dar atat de pretioase...caci maine nu vor mai fi. Doar astazi, doar acum, doar aici in fata acestui restaurant s-au putut intampla, Din milioane de alte posibilitati, au ales sa i se intample ei azi. Si lui, celui ce se indeparta in graba, cu tot cu parfum, esarfa, zambet si degete reci, fara sa stie ca nu mai e singur. O iubire tacuta si zambitoare o urma cuminte oriunde-ar fi mers. In timp ce o femeie ii multumeste tacut, in gand ca a fost... Nici macar nu cred ca erau indragostiti. Si nici nu-mi pasa. Iubesc oamenii care nu se despart de ceilalti in graba, plecand fara sa priveasca inapoi, ci mai raman o clipa pe loc, sa il petreaca pe celalalt cu ochii, cu inima, cu sufletul. Oamenii care nu se grabesc la clienti care urla, la colegi care suna exasperati, la soacra, la iubita, la vecini, la sala, la magazin, la salon, la veterinar, la teatru, la birou, la coafor, la masaj, la piata sau la mai stiu eu ce. Nu se grabesc, domnule, nicaieri. Macar pentru cateva clipe mai stau sa se bucure de ceva mult mai important. De un om. De un om care ar fi putut fi oriunde altundeva atunci, dar a ales sa fie acolo, in viata lui. De un om care a adus cu el o lectie, un dar, o binecuvantare, o mangaiere, un vis care nu ar putea fi indeplinit fara el. De un om pe care poate nu il va mai vedea niciodata.  Si sigur nu il va mai vedea asa cum este acum. In timp ce toti ceilalti iau "for granted" mult prea des oamenii din viata lor, oamenii care raman sa priveasca pe cel care se indeparteaza incet sau grabit din viata lor, par a fi invatat ca niciodata nu stii daca il vei mai revedea. Ca in mod sigur, niciodata nu va mai fi la fel. Ca cel mai frumos dar pe care nu-l pot face oamenii este uneori prezenta lor. Ca cel mai frumos dar pe care li-l putem face este sa ii petrecem cu ochii, cu inima, cu sufletul, chiar si cand se indeparteaza, incet sau in graba, din viata noastra. Sa ii petrecem cu gandul, cu grija, cu iubire. Cu o iubire care ii invaluie chiar si cand ei pleaca grabiti la ale lor, fara sa stie ca noi am ramas macar cateva clipe pe loc sa ii asezam cuminti in suflet, si sa multumim, lor si Domnului, pentru tot ce au avut sa ne dea. Dup-aia putem sa ne vedem linistiti de ale noastre. Insa pentru cateva clipe, sa evadam din timp, din cotidian, din griji si din tot ce trage de noi de parca lumea s-ar sfarsi. Nu! Sa spunem lumii intregi sa ne mai astepte si sa stam pe loc si sa multumim, caci tocmai am primit un dar.

Un dar pe care nu-l vom putea inlocui niciodata, dar absolut niciodata in viata noastra, oricat am vrea: un Om.

Dimineata multumirii

Asa a fost dimineata mea. Dimineata multumirii.

Unii oameni se intorc de pe o parte pe alta in pat. Altii se intorc euforici de la club. Unii savureaza pur si simplu tihna unei dimineti linistite, fara alarma, stres in trafic sau obligatii. Altii alearga grabiti spre aeroport. Nu cu multa vreme in urma, faceam aceleasi lucruri. Azi ma indrept spre locul unde am gasit cel mai tare “drog”. Cea mai mare liniste. Cea mai mare caldura. Spre locul unde am invatat sa zbor. La Biserica – “Aeroport duhovnicesc”. E vineri, prima zi din 2016, intalnirea mea cu Dumnezeu. Pe care n-as mai rata-o pentru nimic in lume.

Ma duc sa ii arat ca il iubesc. Si, mai ales, ma duc, alaturi de al zecelea lepros, sa ii multumesc ca m-a vindecat…”ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara…” E vineri dimineata, dimineata primei zile din 2016. E timpul evadarii. Din realitate in Adevar.

Incepe o noua zi, un nou an. Acasa! Cel mai frumos loc de pe pamant.