Azi-noapte...
Femeia care ma iubea -
O mica poema-n proza din opera mea -
Mi-a-ncuiat odaia unde nopti de-a rândul
Amândoi dormisem
Si pacatuisem,
Dupa cum ne batea gândul,
Nervii
Si literatura,
Când cu ochii,
Când cu gura,
Cînd cu trupul nesatul
De orgia bizantina din Stambul
Si de tot ce ne-ntregea
În odaia-n care ea,
Profitind de faima mea,
Ma iubea fara perdea
Cu acelasi "va urma",
Îngradit în ghilimele,
Ca sa stam pe veci închisi în ele...

Dar azi-noapte gluma unui tipograf
Mica mea poema-n proza
Mi-a facut-o... praf!...
Si...pe "banca verde unde doarme ploaia",
Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,
Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oara
Vechiul guturai
Si surpriza noua
C-as putea dormi si-afara,
Chiar când ploua,
Fara sa regret nimic...
Nici fresca de mozaic
Ce-i împodobea odaia -
Balamuc de voluptate
Si pacate
Perimate, -
Nici gura femeii care ma iubea
Si ma destepta
Cu aceleasi buze rosii, de lalea,
Rasarite peste noapte, printre perne,
Din sofa!...

Vai de mine!...
Vai de ea!...
Vai de manuscrisul meu neterminat,
Fara "bun de imprimat"...
Vai de buzele ei rosii,
Sarutate-n vis doar de cocosii
Iadului -
Suspect refren,
Din Marsul funebru de Chopin...
Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...
Lumânarile de ceara din odaia ei se sting,
Iar pe "banca verde", unde dorm cu ploaia
Cânta cucuvaia!...

( Minulescu)