Bun ramas, draga mea!

Am intalnit-o din nou in aceasta seara, nimfeta diafana. Parul negru si greu rasucit pe umeri ca in studiile de coafuri ale lui Leonardo. Rochia cadrilata, mireasma imbietoare a pielii ei bronzata in mijloc de iarna, ridusul buzelor, genunchiul care iese de sub rochia cadrilata de tartan,
acelasi miros, aceeasi privire capruie, patrunzatoare. Idealul de frumusete poate al intregii umanitati.
S-a uitat lung la mine, nu prea vroia sa ma vada in acel moment. Era cu sotul ei in partea dreapta.
- Sara, esti bine?
- Sara...Sara..
- Da, ma uitam dupa copii, ce frumos se joaca.
Ne-am ratacit si privirea si umbra...
.....................................................
Ne-am reintalnit in acea cabana...
- Valsezi ?
- Pot ?
- Cu el, da ?
I-am soptit doua vorbe: nu poti sa vezi in el un tata, un sot, probabil doar o oportunitate. Asta nu e viata ta. Vroiam sa rapesc timpul, sa fie iar a mea, dar ora aceea tarzie nu tinea deloc cu mine.
..................................................
El adormise sus, ea cobora in livng dupa apa.
Eram acolo demult, stiam c-are sa vina.O asteptam.
Am luat-o in brate, am sarutat-o duios pe frunte, am depanat amintiri, i-am citit in palma, i-am ghicit viitorul. Imi spunea ca au trecut anii..
M-a strans de mana, m-a sarutat si a plecat spre el.
Plecarea ei...razvratirea mea.
N-am s-o iau de langa el. N-am s-o pot face fericita.
Mi-a zis ca fericirea e un moment si, adora acel moment.
I-am daruit o pereche de aripi, sa poata visa.
Ai sa citesti asta, ai sa razi, ai sa plangi, ai sa ma suni...O sa-ti raspunda aceeasi voce rece..Ai sa-mi spui ca am fost o minune. Minunea ta!
Intrebarile tale..o sa decurga normal: de ce iar tu? de ce-mi rastalmacesti inima? imi dai motive sa pot visa...de ce iar tu?...barbatul...
In urma intrebarilor fara nici un raspuns..ai sa auzi acelasi ton ce-ti da puterea sa mergi mai departe...
Te voi cauta sa-ti sarut privirea, sa-ti rastalmacesc inima.
Focul s-a stins, si ea, iluzia iernii a disparut. Acum, bun ramas draga mea.

Ma intrebam de ce-mi place inca femeia asta, zeita cu sanii uriasi, plini de voluptate, care si impinge inainte, iata bijuteriile mele. Nu pentru buzele pline si indraznete, nu pentru inventivitatea de care da dovada, nu pentru naivitatea de copil adorat, nu pentru ca-si deseneaza si picteaza fata cu atentia unui artist inspirat, nu pentru ca iubeste Cohen...Pentru ca in ea, exista acel amestec de inocenta visatoare si tandra, un soi de vulgaritate stranie.
Intreaga lume exista pentru a ajunge la o femeie.

cateva momente...

"Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).”
(Marin Sorescu, Contabilitate)
Poezia mea preferata de ,,sfarsituri de an”... Ce zi frumoasa am avut...Si ce barbat, tu ai pierdut!

Cam atat.. in dimineata asta.. din 1 ianuarie...o sa avem un blog privat.

mi-ai scris-o!!!

""As vrea sa-mi spal sufletul de pacate, dar deja sunt prea multe si oricate lacrimi as varsa nu va mai fi cum a fost. As vrea macar sa nu mai fac alte pete, dar nici asta nu se poate. Pur si simplu nu ma pot dezobisnui de pasii calcati pe langa drum. As vrea sa ma intorc la tine. Ar fi ultima dorinta a mea!""


Ai pierdut tot, fetita mea!!! Ai gustat orizontul prabusirii!!!

duioase ganduri...caractere cunoscute...sotii..iubite..prietene...poate sacrificiu...

Inceputurile...reprezinta alte sfarsituri..
Ma auzea vag..cum ii vindeam iluzii, zambea fals si mai tragea un fum dintr-o tigara ce ii gusta toate gandurile amare sau dulci. Se eschiva si ma lasa  sa cred ca-si doreste tot ce ii ofer, se ascundea dupa o masca sau alta, si ma lasa sa-i stapanesc lumea pana cand va avea chef sa o conduca din nou.
- Tu nu stii nimic de umbre, nu stii nimic de suflete pierdute, nu stii nimic de cea care am fost si crezi ca stii totul despre cea care par a fi. Mi-am desenat povestea vietii in aburii zorilor pana ce m-am pierdut in ceata. Am pictat suflete, le-am cules, le-am distrus, le-am cusut, le-am ridicat, le-am aruncat, le-am dispersat pentru ca intr-un final sa o iau de la capat si sa ma distrug din nou pe mine.

- Nu iti vorbesc de un final aici, iti vorbesc de un inceput ce iremediabil va deveni final, nu-ti vorbesc de lipsa sentimentelor, ci de acele multe sentimente ce vor disparea unele dupa altele dintr-o cauza sau alta. Nu-ti vorbesc despre zambete docile ci despre ce acea spranceana ridicata ce nu reusesti s-o vezi niciodata din cauza buzelor mele. Nu-ti vorbesc despre crunta realitate atata timp cat ti-o ascund printre vise pictate frumos. N-am sa-ti vorbesc despre mine cea care sunt cat timp te las sa o vezi pe cea care nu mai sunt demult.
- Raman povestea ta, ascunsa...fara sens...caci sensu-i nepatruns...si clipele de vraja in asfintit s-au dus..
Ramai acolo, inchis intr-o colora, de insasi floarea ta.


Viata-i trista-n lumea asta..si uite..e povestea mea...!!!

a inceput sa mai creada in povestile de iarna..
acele nopti neimplinite..
acele vise, ratacite...
iar numele acela pagan...mi-a zis ca o sa o bantuie toata viata...Marius...Marius...Marius...

i-am raspuns ca m-am rasgandit...
nu am sa-mi mai tai venele de la mana stanga...
nici nu am sa ma arunc in bratele primei femei intalnite...
am sa tin doliu.
acolo undeva in suflet pentru ceea ce era si nu mai e...
Noapte buna draga mea! Vise promise!

in noaptea asta m-a trezit din nou..
aceeasi ea..
aceleasi mesaje nocturne..
mi-a spus ca stie ca: barbatii sunt plin de vicii...
si de marsavii ascunse...
abia asteapta sa vina dimineata sa ne putem vedea...

Stii, aveam limite vorbind de alcool, dar acum intre pahar si suflet, habar n-am care-i mai gol.

nu stie..

nu stie sa traiesca în lipsa mea...
e ca si cum as fi hranit-o toata viata...
cu ploaie...
iar acum ma anunta ca vine o seceta...
mare mare pentru urmatorii
nu se stie cati ani...
nu stie sa se lege la sireturi
sa apese butonul de la lift
sa stea pe loc daca e rosu
nu stie sa manance cirese
sa desparta cu limba samburele de partea carnoasa
sa foloseasca ambele maini
sa se desparta de mine
nu stie cum
sa se trezeasca dimineata
nu stie sa-si intoarca hainele pe fata
sa se spele pe fata
sa faca fata lunii decembrie
lui Moș-Crăciun
sa linga acadele colorate
sa faca seara floricele de porumb
sa potriveasca apa la baie
sa aprinda, sa stinga lumanari
sa-si ia un parfum bun

sa fie ea..

nu mai stie...

unele povesti...

Unele povesti incep si se termina intr-o seara. Apartin unei zile si unui anumit loc. Nu sunt facute sa fie scoase-n lume. Alte povesti isi retraiesc sfarsitul la infinit si nu apuca sa-si sarbatoreasca niciodata inceputul.
Realitatea unui moment poate fi o simpla iluzie in realitatea de zi cu zi.

Intarzii

,,Intarzii de obicei si cred ca nu iti pasa...
Vrei sa-mi iei tot suflul, iar te faci frumoasa
Tot astept si sunt nervos, nici nu ai idee
Da', m-am obisnuit sa astept dupa o femeie."

rana

ai sa ma astepti iar privind pe fereastra,
iar cu tigara aprinsa...
secundele acelea argintii, se scutura ca verdele-n vaza...
e o liniste de umbre cand m-apropii..
saruturile tac...ramane rana..

vreau!

-Vreau ca toata lumea sa stie ca esti a mea.

-Sunt a ta. Uite, spune ea, radicand mana stanga sa-mi arate verigheta si inelul de logodna.

-Nu-i suficient.

-Nu-i suficient ca m-am casatorit cu tine? Intreba ea in soapta. […]

-Vreau ca lumea ta sa inceapa si sa se termine cu mine, spun cu asprime.

recomandare de carte

 “Strugurii s-au copt in lipsa ei” – Zully Mustafa

v-as lasa sa o descoperiti singuri, dar nu ma pot abtine a posta cateva fragmente:

“E-n firea omului, cred, sa fie atras de ceea ce nu poate avea, poate ca latura lui distructiva il impinge sa caute imposibilul, poate ca unele femei nu pot iubi decat suferinta. Cine stie?!”

“Parca as fi tras in piept opiumul uitarii si uit. Uit ca fiecare gest nevinovat atrage dupa sine altele. Ca fiecare ocheada e o alta poveste inceputa careia deja i se pregateste sfarsitul. Ca urcusul pe panta emotiilor merita cel putin la fel de mult ca si coborisul. Carusel al neputintelor amoroase.”


“Dar e mai bine asa, povestile care incep frumos se termina de obicei amarnic, ne lasa in cerul gurii gustul prafului de pe strazile in care ne-am intalnit si plimbat mai intai fara dorinte, apoi fara sens.”

“Intotdeauna am facut mai usor fata ignorantelor si tradarilor, voiam sa opresc clipa aici ca sa nu dispara si ca sa pot merge mai departe fara sa privesc in urma. Voiam sa patrez privirea asta, atat. De unde sa stiu ca Dumnezeu era surd la ora aceea?”

“Ti-e dor de ceva , dar nu stii exact de ce anume. Ai tinut-o in brate, i-ai soptit chestii, dar n-ai nici cea mai vaga idee prin ce-a trecut ca sa fie alaturi de tine in noptile alea. Esti si tu la fel de idiot ca orice barbat.”

“Invatasem sa citesc in priviri mai bine decat in cuvinte, ori asta nu te invata nimeni mai bine decat singuratatea, nimeni mai bine decat tradarea de propriul tau sine.”

“Ce altceva iti mai ramane de facut cand te indrepti cu fiecare zi mai mult catre batranete, catre moarte, decat sa traiesti?!”

“Un sirag de amagiri, nu asta colectionam cu totii?”

Himera ( ne vedem azi )

sansa ta

Mi-ai zis ca prima zapada doare...
Intotdeauna e cea mai dureroasa...
Aduce dupa sine gustul vinului fiert si zeci de amintiri de la munte...gustul suav al trupului meu..
Vrei o relatie cu mine? Stiu...demult...vrei sa fim impreuna, ca doi oameni normali, sa ne tinem de mana, sa ne spunem cuvinte frumoase, sa ne sarutam in public, sa ne privim sugestiv, sa ne jucam iubirea eterna dupa o noapte spumoasa de dragoste...

Dupa primul schimb de replici...deja te visai in patul meu...

Dar..ideea asta de relatie va ramane doar in capul tau, nu stiu daca de vina este vinul si nu imi dau seama cum vei veni la mine sa imi spui ""ca vrei sa fii iubita mea de Craciun ?"" ( eventual ambalata intr-o cutie cu fundita rosie)...dar tot ce stiu e...ca...

Sambata, e sansa ta!
succes! Sara

prea repede..

''Cand vei fi a lui,
Tremurand si gemand,
Iar el va jura ca te iubeste
Infinit pana la moarte...
Doamna mea, adu-ti aminte asta
Unul din voi minte''

                                        Dorothy Parker

de ce ea?

de ce ea?
femme fatale inseamna mai mult decat o fata frumoasa. Inteligenta unei femei este acea trasatura care o va evidentia oricand, oriunde...

ea - vrea sa stie tot. Acum si mai repede, daca se poate!
el -...

...imi era permis mai mult decat sa iubesc, sa ma sufoc
in parfumul bluzei tale mov, care imbracase
........................................
lumea toata!

Mi-a scris...

mi-a scris ca ninge, ca nu are cine sa o tina de mana, nu se simte protejata si nici capabila sa infrunte orice ger...isi aduce aminte de acel decembre in care eram impreuna, cand eu...am vrut-o langa mine..si ea a vrut sa faca oameni de zapada si pentru ca o doare atat de tare acel ""nu"" ...se plimba acum singura in parc...e plina de frig si gandurile i-au inghetat...dar zumzetul din suflet i-a ramas...e tot ea...candva a mea...

hey, tu!

hey...tu,
buna dimineata!
stiu, o sa fie dimineata cand ai sa citesti postarea asta..
te gandesti tot mai des la mine, stiu...
ma gandesc tot mai des la tine, oare stii?
o sa ne vedem curand, stiu...
ne despart trei ore...sau cateva mii de kilometrii..
ai sa vi tot tu la mine, stiu!
nu prea poti tu fara mine...
dar... nici eu, fara tine!
inca te astept!
e noapte, tarziu..si imi plangi dragostea...

ce mai faci ?

Zi-mi ce mai faci tu?
Daca ti-e bine
Daca la mine te gandesti
Zi-mi daca-ti place
Viata ta noua
Daca e chiar ce iti doresti?

PS: Esti parca mai frumoasa azi!

din trecut...

Nu are sens sa te temi de moarte. Nu sfarsitul corpului fizic ar trebui sa ne preocupe, ci viata pe care o ducem, atat timp cat traim, care sa ne elibereze de moartea spirituala. Fiecare individ care se naste pe pamant are capacitatea de a deveni unic si special, diferit de tot ce a fost inaintea lui si de ce va veni dupa el.

Dar, pe masura ce devenim prizonieri asteptarilor sociale si ai stereotipurilor, ne blocam aceasta capacitate de auto-actualizare. Intervenim intre noi cei care suntem si noi cei ce am putea fi.

Moartea este cheia portii catre viata. Numai prin acceptarea mortalitatii noastre putem gasi forta si curajul de a respinge aceste roluri si asteptari exterioare si de a ne dedica fiecare zi a vietii noastre dezvoltarii depline. Trebuie sa invatam sa ne hranim din resursele noastre interioare, sa ne definim in functie de mesajul pe care-l primim de la sistemul nostru interior de valori, in loc sa incercam sa ne potrivim intr-un rol stereotip care nu ne vine bine.

Negarea mortii este responsabila partial de goliciunea si lipsa de sens a vietii unora; pentru ca, daca traiesti ca si cum ai trai pentru vecie, e foarte usor sa amani lucrurile pe care stii ca trebuie sa le faci. Iti traiesti viata pregatindu-te pentru ziua de maine sau aducandu-ti aminte de ziua de ieri, iar intre timp, pierzi ziua de azi. Pe cand, daca intelegi pe deplin ca fiecare zi poate fi ultima, iti faci timp sa cresti si sa devii din ce in ce mai mult ceea ce esti cu adevarat si sa te apropii de ceilalti.

Trebuie sa intelegem ca, indiferent de cate zile am mai avea, trebuie sa ne implicam total in dezvoltarea noastra personala. Traim intr-o epoca de nesiguranta, neliniste, teama si disperare. E esential sa devenim constienti de forta noastra interioara si sa invatam s-o folosim pentru dezvoltarea proprie si a celorlalti.

Avem nevoie disperata de oameni care sunt destul de dezvoltati pentru a invata sa traiasca si sa munceasca in cooperare cu semenii lor, cu intelegere si dragoste, sa le pese de ceilalti, fara sa astepte anumite servicii din partea acestora, ci pentru ca vor sa-i ajute dezinteresat. Daca imparti dragoste, vei primi dragoste; comportamentul tau te va ajuta sa cresti si vei fi lumina in intunericul acestor timpuri, fie ca e in camera unui pacient bolnav sau pe moarte, intr-un ghetou din Harlem, sau in propria ta casa.

Umanitatea va supravietui numai prin angajamentul si implicarea indivizilor in cresterea lor si a celorlalti. Acest lucru inseamna dezvoltarea unor relatii de dragoste in care toti sunt la fel de preocupati de fericirea personala si a semenilor. Prin aceasta implicare, indivizii vor contribui la ceea ce ar trebui sa fie de fapt umanitatea. Cheia acestei evolutii e moartea. Numai atunci cand vom fi in stare sa intelegem moartea, vom avea curajul sa devenim ce suntem destinati sa devenim.

Cand oamenii isi vor intelege locul in Univers, vor putea sa si-l revendice. Raspunsul nu e in cuvintele de pe aceasta pagina. Raspunsul e in tine. Tu poti deveni un canal si o sursa de forta interioara. Dar trebuie sa renunti la tot pentru a castiga totul. La ce trebuie sa renunti? La tot ce nu esti de fapt; la tot ce ai ales fara a alege si la tot ce pretuiesti fara a pretui; la tot ce ai acceptat doar pentru ca ai vrut sa te conformezi unei forte exterioare; la indoiala care te impiedica sa ai incredere in tine si sa te iubesti pe tine si pe altii.

Ce vei castiga? Te vei castiga doar pe tine, un eu care e linistit, care e in stare sa iubeasca si sa fie iubit si care intelege care e menirea sa.

Dar nu poti sa fii tu insuti decat daca nu esti altcineva. Trebuie sa renunti la aprobarea “lor”, oricine ar fi ei, si sa-ti evaluezi singur succesele si esecurile, in functie de propriile tale aspiratii care corespund valorilor tale. Nimic nu e mai simplu si mai complicat in acelasi timp.

""N-am ce sa-ti explic,
Nu mai vreau nimic,
Dintr-o viata nici o clipa n-a ramas..
Si-n acest final noi, paradoxal...
Facem nunta si botez si parastas...""

Recomandarile de duminica: What's Up feat. Andra - K la Meteo (Official VIdeo)

Recomandarile de duminica: Stefan HRUSCA - Ruga pentru parinti

as vrea sa scriu,
as crede ca pot...
nu pot..
nu, fara ea, nu..
acum muza mea e departe...
cu servetele, de lacrimi imbibate...
e noapte, acum e tarziu..
as vrea sa dorm..
as vrea sa scriu..

masca de societate

priveste-o inca o data, atent,
de la barbie pana la frunte,
de la un ochi, pana la celalaltul,
caci, atunci cand ti-o va lua timpul...
vor ramane pe fata ta, mult prea adanci...
saruturile mele...

ps.: trebuie sa-ti dai masca jos si sa fii tu!

uneori

ma si vad intrand acolo,
asezandu-ma langa peretele cu  chipul tau,
si contempland aburii ceaiului din ceasca,
cu toata viata trecandu-mi pe dinainte...
nu ti-as fi suportat zambetul alb...
am devenit matur, plictisitor si plin de raspunsuri
mi-ajunge sa stiu ca esti bine!

o seara perfecta!

Am esuat in multe seri. Poate voi avea una perfecta!

Ce ciudata e viata si cum o simpla amintire ne poate apropia de oameni candva dragi. Realizez inca o data ca desi viata s-a schimbat, eu m-am schimbat intr-o oarecare masura, sunt tot eu cu bucuriile mele, cu tristetile mele...

si totusi..de ce sa ne stresam atata?
viata oricum e scurta!
trebuie sa fim fericiti!
si..nimenu nu poate sta in calea fericirii noastre! suntem oameni!


ai sa imi spui de moralitate..
ha..ha..
Moralitatea nu e altceva decat o scuza ridicola pentru a justifica nefericirea.

ne e frica?

ne e frica de sentimentele noastre ?
de ceea ce simtim ?
de ceea ce vrem cu adevarat ?
de ce ne conformam cu ceea ce traim ?
traim prezentul cu gandul la viitor.
traim cu o ea, cu gandul la alta ?
traim in vise ?
timpul ni se ocupa gandindu-ne la o ea?
de ce nu vrem mai mult ?
nu vrem sa fim fericiti ?
dar ce e fericirea ?
a intalnit-o cineva ?
cu ea ? vei fii mai fericit ?
dar, fara ea? cum e?
.........................................................
pana la sfarsit...nu noi decidem...........
el DA! ea NU!

El, Ea

El: Tie iti place de mine?

Ea: Da, altfel n-as sta aici, in pat cu tine.

El: Cred ca iti place mai mult patul, decat iti place de mine.

Ea: Dar tie iti place de mine?

El: Nu.
(vrem, asteptam, luam, dar nu stim sa dam)

e toamna dimineata

Dimineți reci de toamna...Emotia plecarii..Emotia ta..Un dor imens in mine..
Dimineata aceea cu pescarusi rataciti printre varfurile copacilor, dragostea calda a ta, care in fiecare toamna, ne impreuna. Ce-am dat, cat am dat nu mai conteaza, numaratoarea inversa a inceput demult, toamna in mine o simt si-o ascult cum vibreaza. E toamna ta...

...

dupa un concediu frumos si lung, dar prea obositor pentru mine, din nou la munca:
 Trezitul de dimineata nu face parte din placerile mele, ca de obicei daca trebuie sa o fac..protestez. Injur alarma, ma plang si imi doresc inca un pic de somn. Acele clipe magice in care te pierzi printre perne si miros de somn. Cand intr-un final reusesc sa ma trezesc, cobor din lumea viselor, singurul lucru care ma trezeste e cafeaua. Acel elixir prietenos care imi accepta nazurile, care ma imbratisaza cald chiar daca azi nu ma simt prea bine, care nu ma judeca, care ma asteapta, care ma accepta. Sunt la birou acum si ma bucur de mirosul ploii, vin dupa un concediu minunat si urmeaza altul.Voi ce faceti ?

Inainte de a plecat definitiv mi-a lasat doua cuvinte:

Linsite.
......................
Cateva ganduri...
E timpul sa ma-ntorc putin in bratele unui om din trecutul meu...
Si inca un pahar de Martini...
Alte ganduri. Alt el.
Nu ma culc cu el. ii voi reaminti doar ce gust au buzele mele.

Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexualitatii, iar fidelitatea devine greu de suportat in pat..asta a spus..apoi a disparut..

urma

Urma sa traim o noapte de dragoste ce avea sa ramana, mai mult ca sigur, unica. Nici unul dintre noi nu vroiam mai mult de la celalalt. Dar, mi-am dat seama cu neliniste ca sub densul parfum frantuzesc cu care se daduse in acea seara, pielea ei calda si moale mirosea a...extrem de slab e drept, dar inconfundabil...a..ea. I-am scos mai departe dantelele ei roz in care intimitatea ei era infasurata, dar mintea mea, deja, nu mai era acolo....

adio...

un timp am fost atât de apropiati amândoi
încât îmi aminteam episoade din copilaria ta
si visam visele tale
si când tu îti mâncai curcubeul la lactobarul de lânga scala
eu schimbam fete - fete...
un timp am fost atât de fericiti amândoi
încât stateam la facultate în aceeasi banca
si fondul de ten de pe fruntea ta mi se parea mai important pentru omenire
decât marile descoperiri geografice.
si apoi treceam dizolvând în culoarea de televizor în culori a umbrelei
magazinele cu frapé-uri, furouri si doftorii din pasaj
cei o suta cinci zeci si patru de centimetri ai tai
maturau asfaltul în fata noastra
si spintecau cu lanternele întunericul bulevardului
în dreptul teatrului foarte mic
si îti carau în memeorie alte glasuri, alte încaperi...

dar s-a sfârsit, s-a sfârsit! de-acuma cu care amant
te mai împleticesti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patina timpului aproape-a virat
pe patinoarul parului tau patinat.
adio!
adio!
Adio!
la revedere, dragoste, în toamna aceasta!
de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrarile de canalizare
ca sa ne asigure o existenta decenta.
vreau sa-ti mai spun
ca aseara s-a prabusit de singuratate
romarta copiilor.
M. Cartarescu
foto credit by goblenuri.com

prima iubire..spuneai..

"O dragoste simpla dar atat de intensa… atunci nu era vorba de sex, era numai dorinta, multumirea cu simplul fapt ca erai acolo, ca ma tineai de mana, ca imi zambeai… aveam atatea de vorbit… si era de ajuns. Atunci viata era perfecta.

Exista lucruri care raman sfinte tocmai pentru ca dispar si raman amintiri, ca se transforma in vise, in ireal, in poveste. Si secretul e in a le lasa asa… dar nu eu.

Mi-a placut prima dragoste… aveam 15 ani si mi-am trait prima iubire perfecta… la mare, printre rasarituri, nisip si nopti prea scurte. Cu tine am avut prima intalnire adevarata, cu emotii, cu stanjeneli, cu un sarut perfect pe malul marii… Doamne cum te-am iubit!

Felul de a iubi atunci era atat de diferit fata de tot ceea ce am trait pana acum… iar amintirea a ramas in sufletul meu si imi aduce zambetul pe buze de fiecare data cand ma gandesc la tine.

In prima dragoste mi-am pus toata naivitatea, copilaria, necunostinta si speranta, si au ramas acolo pentru a-mi aduce aminte cine am fost, pentru a vedea cine sunt.

Pentru mine prima dragoste a venit pe neasteptate si s-a terminat cam la fel… sau ma rog, intr-o gara, la fel ca toate iubirile de o vara. Nu putea sa functioneze, dar pentru mine ai ramas printul ideal, cel la care nu pot sa ajung, acel ceva superior oricui.

Ne-am intalnit dupa 3 ani, am facut sex, ne-am terminat povestea si fiecare a mers pe drumul lui. Si a fost bine si asa ar fi trebuit sa ramana… dar de cateva zile ma bantuie si pe sistemul nu ai facebook, nu existi, te-am cautat.

Mai bine nu o faceam… esti atat de frumos… inalt, brunet, cu niste ochi in care te pierzi iremediabil… iar acum… ei bine, stii femeile alea care dupa casatorie se transforma din zane in vrajitoare? Cam pe acolo bati… 

Concluzia: unele lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.

Adio iubire perfecta!"

As certa-o...

As certa-o, pentru ca nu a ascultat de mine. Pentru ca a preferat sa lupte impotriva tuturor, chiar si a mea uneori, doar sa ma tina in brate. As certa-o pentru ca nu vrea sa inteleaga ca maine, altul o sa o  faca sa se simta femeie... As certa-o, pentru ca nu stie ca oricat de puternice sunt sentimentele, vine un timp, cand  totul se transforma intr-o amintire. O amintire stearsa, o amintire ce uneori umple singuratatea si deseori goleste sufletul...

Compromis sentimental

Ce e mai important cainele,  pisica ? sau tu! probabil ca el..acel catel!

A terminat liceul acum vreo 4 ani, la 19 ani. "Eram prea ocupat sa fac bani, decat sa ma ocup de scoala.  Bac-ul l-am cazut prima oara, apoi am obtinut parca nota opt...nu-mi amintesc"...Sta picior peste picior, intr-un fotoliu din lobby-ul hotelului. Ma priveste superior. O privire semi-inchisa, cu pleoapele pe jumatate coborate peste pupile. E in blugi, pantofi sport din piele intoarsa si o camasa alba cu dungi albastre, verticale. A facut tot ce se poate in lumea asta. Principalul ideal, spune el, e sa se priveasca in ochi, in oglinda fara sa-i fie rusine nici de ce a facut, nici de ce n-a facut.
Nu l-am intrebat daca roseste si atunci cand se priveste in oglinda de deasupra unui pat dublu. Sau triplu..
...poate va continua!

chei...

N-as fi iubit-o niciodata pe A. daca ar fi fost numai (foarte) frumoasa sau daca singurul ei mijloc de seductie ar fi fost zambetul si fascinantele ei toale si cosmeticale. N-as fi iubit-o nici pentru ca o data, pe cand o duceam acasa, ca de obicei, intr-un decembrie inzapezit, s-a oprit cu mine intr-un parc, luminat doar de un bec chior, si-a strecurat manutele ude in buzunarul meu verde de la palton, m-a privit in ochi, in intuneric, fara sa-mi spuna nimic, pe cand in lumina becului ningea cu o furie nemaipomenita. Am iubit-o pentru acele chei, ce mi le-a dat in schimb...

prea dimineata!

au inceput sa-mi placa diminetile..
clipe in care lumina incepe sa-ti atinga suav geamul, pasii trecatorilor care se aud stingheri pe strada, zgomotul crengilor alergate de vant...
e o stare aparte la 5 dimineata..
si vocea ei: "Iubitule, te rog trezeste-te!"
inceputurile sunt frumoase..

seara..noapte...vant...luna..tarziu..
probabil beat..dar inca mai scriu..
ceva s-a schimbat..
nimic nu ma mai misca...
emotii nu mai am..
absolvire, banchet, buze, palmele ei..
nu mai simt nimic...
parca totul e la fel..
totul e trecator..
viata lineara..
dar de maine va fi altfel..
promit..
inca o data...

Noaptea ti-l amintesti.Ziua este facuta sa-l uiti!

proverbe

pentru ca va plac...

...........................

...........................

...........................

“A wise girl kisses but doesn’t love, listens but doesn’t believe, and leaves before she is left”- Marilyn Monroe
O femeie poate fi fericita cu orice barbat atata timp cat nu il iubeste.

”Fecioara e femeia posedata de un singur barbat” 

”Eu nu discut despre dragoste, eu o fac cu pasiune”

”Daca n-as avea sentimente as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant”

”E grea magia cand crezi doar in el …” 

cu barca visului din suflet

hai sa ne plimbam putin..
vantu-ti spune: "esti frumoasa!"
hai sa ne plimbam prin ploi...
sa nu ajungi devereme-acasa








in somn, in barca...peste noapte!

mi-ai promis

si... mi-ai promis ca ne vom dezbraca:

- Eu, de rochia mea veche de bumbac,
 - Tu, de toate femeile pe care le-ai iubit vreodat',
pentru ca vara e doar a mea...


Da, femeie, vara e doar a ta!

poet ieftin,
sclav al desuetudinii,
ce recurge la acte amalagmate...

am sa spun doua cuvinte si despre tine:
Am pictat chipul tau
in lumina diminetii
si in discul de aur al noptii
pentru ca visurile si gandurile mele
sa te poarte pe nesfarsitele lor aripi..

stiu..
ai vrea sa scriu si despre tine..
tanara bavareza...
stiu..
tanjesti dupa asta..
poate am sa o fac..
ca defiecare data..
cand imi ceri ceva..

Dimineata asta..si ploaia nebuna

Stau cu cafeaua si laptopul in fata. Si cu mintea departe. Nu sunt trist azi, dar parca nu am chef sa traiesc. Ce bine ar fi fost daca viata ar fi avut o priza si acum m-as putea deconecta. Doar pentru cateva minute.
Am citit un mesaj...oricum cafeaua imi era prea dulce...
Ma ameteste forfota de aici..suna telefoane de peste tot..faxul buruie incontinuu..filtrul de cafea suruie obosit..zgomot de tocuri..dame colorate..
Parca sunt in alta lume..
Toti traim sub acelasi cer...dar nu avem aceleasi orizonturi..
Idei noi,
puse in practica,
pentru un rezultat,
final.

fir de trandafir

Nici nu va imaginati cum statea ea,
Statea tolanita si-n pielea goala,
Tinea numai un evantai mov acolo,
O mana i se pierdea pe trandafir...
Stiu prea bine...
Te-ai nascut indragostita de ea
O floare "satanic" parfumata...
Un trandafir rosu
........................
........................
........................
Acum plec...
E vremea trandafirilor rosii
Si a parfumului tau!

si marea erai tu...

...................................................
...................................................
...................................................

ai inceput sa-ti rupi nasturii cu dintii,
sa te dezbraci gafaind, sa te mangai,
fara sa-ti folosesti mana,
eu...foloseam ploaia ca sa-ti cobor putin bluza...






nu gaseai decat o singura noapte de dragoste,
lunga...care curgea necontenit prin lucrurile tale, scumpe..
si camasa roz de noapte...

si eu nebun..

fugeam dupa tine in noapte

te gaseam, te alungam, te plangeam, 

te regaseam, erai tu ?

acea frumoasa femeie, in noapte...

blonda sau bruna ?

Stiu doar ca visele tale au inceput sa se amestece cu lacrimile, lacrimile cu amintirile, sperantele cu visele, amintirile cu furia, sperantele cu toate cuvintele nerostite, nervii cu sentimentele, cuvintele nerostite cu dorul, minciunile cu nervii, sentimentele cu orgoliul, furia cu frica si dorul cu emotiile...






e intre noi o frontiera cat toate...stiu..





nu vreau ca asta sa te impiedice sa fii tu fericita...tu fericita!

des...des..dress...

da...stiu..
in ultima saptamana ai fost cam des pe aici...
nu am scris nimic nou...nimic pentru tine..
poate...ar trebui sa o fac...
oare meriti ?
tu ?
meriti asa ceva ?

Un barbat poate fi fidel sentimental unei femei chiar daca are o aventura cu o alta femeie.


Post scris de o femeie!

Nu trebuie sa invidiezi o femeie inainte de a o auzi macar odata destainuindu-se.

parfumul florilor de mai...
il simt acum,
dar parfumul tau,
nu pot sa-l uit.....

e aici, e aproape de mine,
dar...
nu se uita aici..
privirea ei e concentrata..
spre alte parti...
dar in zadar...
afla totul,
defineste parola, intra in neant...
nu totul e descifrabil...
nu totul e tot timpul in fata ta...
rade...zgomotos.
se mangaie usor...
nu totul e profund...
nu totul e perfect...
citeste eminescu, si putin cioran...
...................................................
...................................................
...................................................
n-am reusit sa termin,
     ...... ....... ...... a plecat.....
a ramas doar noaptea.....

.....
.....
noapte buna!

o ea!

Dincolo de toate in aceea dimineata, a aparut ea...
o carte veche, prafuita, de culoarea caramizii vechi prinse-ntr-un zid,
legata cu un fir de par blond incretit la nesfarsit, o frunza-n arborele vietii... ....................................................................... ....................................................................... ....................................................................... .......................................................................
...............................................................................................................................................
Un biet "adolescent", ce canta lumea-n viers
... ...........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................
...............................................................................................................................................
Dincolo de tot praful, de copertile vechi si rupte...
Am gasit-o pe ea...
Imbracata intr-o rochita de vara, tanara, frumoasa, zambea...
Parea atat de real, incat raman suspendat cu privirea de zabetul ei...
In cateva secunde un tremur declanseaza un mecanism care porneste un film,
in care fara sa-mi dau seama am devenit personajul principal alaturi de ea,
imi era aservita, nu?
Da, e ea, fata fricilor tale, e fata care vindeca spasmele, e fata adevarului ? ....................................................................... ....................................................................... ....................................................................... .......................................................................
O ea...

am ajuns la o concluzie: ne indragostim de obicei in momentul in care suntem cei mai vulnerabili.

si ploua

si ploua...si mai am nevoie de putin noroc..

doar noi..

noaptea trece..
am ramas noi...



aceeasi batrani barfind despre iubiri...

fara titlu

Poeziile spuse de el..da, de bunicul meu, mi le amintesc si acum...imi soptea printre lacrimi:

"O sfanta din icoane cu fata zambitoare,
cu ochii de carbune,
cu parul ca de nea,
de-o bunatate rara,
cu inima deschisa,
curata ca si crinul.
Asa-i era bunica mea"

"In dulceata de nuca si-n pernuta cu
ace si-n fusul ce stie lana bine-a o toarce,
in ceaunul in care mamaliga se face.
E a mea bunica"

poezii si poeti celebri, romani, au scris despre bunica "mea"


tablou ( Dumitru Florin » Lacrimile Unui Batran )

ce poate transmite o sticla ?

ce poate transmite o sticla ?

surprizele nu le poti refuza!

Nu...nu...
Niciodata nu m-as fi dus acolo..
Nu-mi place ideea...insorita Spanie..
Nu iubesc spaniolii..
Nu..
As fi spus nu..

Dar am ajuns...acolo, undeva in nord-est...
In orasul cu vant salbatic, ca un suflet de catalan...
Unde poezia se scrie in piatra, ziceau poetii, surzi...
Unde poti admira liniile indraznete ale arhitecturii lui Gaudi, galeriile de arta ce ascund opere de Miro, Tapies si Picasso..
Acolo unde poti afla ca moartea nu merita efortul...

Mi-a spus: surprizele nu se pot refuza!

gand tie...

sa iesi pe fereastra asta seara,
au sa cada umbre negre!

cu o iola de cuvinte,
cu panze de cer!

sa reusesti
sa faci cerul,
sa planga, pentru
durerile tale!

dar intoarce-te in lumina.
si-i zi: "Noapte buna!"
inainte ca totul sa moara.

ca o floare floare...

e asemenea unei flori.
daca o lasi prea mult
in pustietate o
acopera spinii;
daca o cresti uitata
printre oameni
oricare, moare.
fara sa vrea, rupta....

Revolutia

revolutia ta sentimentala de la 3300 de kilometrii departare:








Cum reusesti sa imi vorbesti mereu atat de gingas?
Intr-un mod atat de nou, atat de fin...
Incat fiecare roca pare o particula de nisip
Pe langa finetea privirii tale
Cum de mai ai puterea sa ma iubesti primavaratic?
Cand, vezi si tu, toamna s-a asternut de ani de zile..
Mereu am fost curioasa cum de vrei sa-mi vorbesti?
Cu aceeasi patima veche si necunoscuta.
Dupa tot ce-a fost...
Erotismul atingerii tale ma inhiba in asternutul zilei...
Si ma salbaticeste noapte cand ne iubim printre stele..
Din gradina casei mele privesc stelele...
Cu parul blond si ud...


Nu inteleg cum de ai avea inca curajul sa ma saruti...
Chiar daca buzele mele nu ti-au fost mereu atat de apropiate,
Sau chiar atat de fidele.
Esti zeul vietii mele, iar eu iti sant in unele momente soata.
Iar in altele, amanta.


Daca ti-as spune ca te iubesc, te-as minti...
Si daca nu ti-as spuneo, tot as minti...
Ma ajuti tu, te rog, sa gasesc numele acestui sentiment
Fara de nume...

timpuri vechi...

Vechi timpuri...prieteno...
...................................................................
...................................................................
...................................................................
...................................................................
...................................................................
...................................................................
...................................................................
dupa o lunga discutie, ma framanta un gand...am o intrebare:
- Esti fericita?!
- Par a nu fi?
- Nu... cred ca esti fericita... dar nu inteleg... de ce... De ce te fac eu fericita? Varsta ta si mintea ta ti-ar obtine totul intr-o clipa. Cum de eu care nu iti pot oferi totul, te fac fericita?
- Tocmai de asta. Nu imi poti oferi totul. Nu vrei totul de la mine. Pentru ca stii ca nu ti-l pot oferi. In schimb ma lasi sa invat sa iubesc egoist. Sa invat din ridurile tale.
- Adica sunt batran.
- Experimentat as zice, stiu bine ca nu esti batran.
- Nu vrei banii mei, nu vrei sa ma desparti de ea, nu vrei sa imi cresti copiii, nu vrei nimic...
- Cum nimic? Ai impresia ca voi plati eu nota la hotel?!
- Nu... asta e o nimica toata. Ai putea sa stai aici oricand.
- Da. Dar singura. Si ce farmec ar mai avea?!
- Spune-mi... esti fericita?
- Deocamdata, da.
- Cand n-o sa mai fii fericita ce o sa se intample?
- O sa te privesc in ochi, o sa iti sarut fruntea, o sa iti sarut buzele si o sa imi iau la revedere.
- Aham. Pleci fara sa te uiti in urma?
- Dupa atata timp petrecut impreuna, nu stii ca eu niciodata nu ma uit in urma? Daca m-as uita, as vedea lucruri pe care vreau sa cred ca le-am uitat. Iar atunci cand voi pleca de langa tine, te voi fi uitat demult.
- Aham. Auzi, dar nu crezi ca as putea sa te parasesc eu primul? Sa imi caut o pitipoanca de pe "Dorobanti", pentru care banii mei si numele sa fie suficiente?
- Nu. Nu ai putea. In primul rand, pentru ca s-au mutat pe "Decebal". Apoi, de fiecare data cand ai auzi-o cerand o noua pereche de pantofi sau o noua geanta, ti-ai aminti privirea mea cand te zaresc. Ai vedea ca ei nici pentru genti si pantofi scumpi primiti de Bogdaproste nu ii sclipesc ochii cum imi sclipesc mie cand te vad.
- Asa e. Adevarul este ca te iubesc doar pentru asta. Te luminezi la fata de parca esti un copil mic care a gasit darurile de Craciun.
- Halal comparatie. Stii doar ca nu suport Craciunul.
- Sau darurile.
- Sunt fericita. Hai pentru moment sa lasam lucrurile asa.

Ti-am sarutat fruntea si buzele si ti-am spus noapte buna. Puteam sa jur ca in ochii tai era teama ca te-as putea parasi. Adevarul este ca te-am mintit. Chiar cred ca in tine, ca in fiecare barbat, zace gena aia care te poate ajuta sa treci de la o femeie la alta fara remuscari, amintiri sau resentimente. Gena aia pe care mi-as fi dorit sa o fi ales de pe tava atunci cand am avut sansa. Nu te condamn. In locul tau sa fiu, treceam la urmatoarea demult.

Si totusi ai fost acolo... si totusi am fost fericita!

„Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.”

un mesaj necitit...

Trandafiri roz...recunostinta, apreciere, gratie si delicatete...
Tii minte prima data?















Prima data... ti-am dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care ti-am sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul... ti l-am calcat in picioare, ma plictisea ingrozitor.
Cu o mana ti-am mangaiat pervers demnitatea, iar cu cealalta ti-am rupt naturaletea.
Nu-mi venea sa cread cat de gros puteai fi imbracata.

Ai inceput sa te agiti: ti-am aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.




M-am oprit. Te-am privit banuitor. Stiam ca ascunzi ceva.




In timp ce-ti dadeam jos haina personalitatii, am uitat sa-ti umblu in buzunare.
Intr-unul am gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt... ti-am descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.

Te-am lasat goala in mijlocul camerei si am vrut sa plec. M-ai prins de mana:

- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

Ti-am impins mana la o parte, zambind ironic, iar tu m-ai plesnit cu sufletul peste fata.

- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.

Am cazut la picioarele tale, uitandu-ma mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Te-ai asezat....erai fericita...