„O cabană în munţi, o cabană de lemn

Cu un foc strecurat în butucii de lemn

Şi un vaier ieşind din pădurea de lemn

Şi cu urşi traversând o podişcă de lemn

Parc-aşa a şi fost, nu de mult undeva

Te iubeam, mă iubeai - viaţa mea, viaţa ta

Mă rugai să privesc, mă rugai să ascult

Căprioare venind dintr-un basm de demult...”

Am intalnit-o din nou in acea seara, nimfeta diafana, cu parul blond si greu rasucit pe umeri ca in studiile de coafuri ale lui Leonardo. Era tot ea, acelasi miros, aceeasi privire...blanda, capruie, patrunzatoare. S-a uitat lung la mine...nu parea ca vroia sa ma vada, era cu sotul ei in cealalta parte a cabanei...

- Sara...esti bine?

- Sara...Sara...

- Da, ma uitam dupa copii...ne-am ratacit..si privirea si urma..

Am adormit cu gandul la ea, perfectiunea feminina voluptoasa...buze pline, indrazneata si inventiva, idealul de frumusete al intregii umanitati.

Am reantalnito in aceeasi cabana, ...valsezi ?

- Pot ?

- Cu el, da!

I-am soptit doua cuvinte, vroia sa rapim timpul sa fim din nou un eu, o ea si un eu, dar ora aceea tarzie..nu tinea cu noi. El, adormise sus, ea coborase in living. Am depanat amintiri, ne-am citit in palma, ne-am prezis viitorul...Imi spunea ca au trecut atatia ani, avea intrebari, dificile...

M-a strans de mana, m-a sarutat si a plecat spre el.

Deja era dimineata. Ea femeia eleganta, eu barbatul ce si-l va dori mereu...

Plecarea ei, razvratirea mea, trupul ei, candva  febletea mea, zambetul ei...candva fericirea mea.

N-am sa o iau de langa el, stiu, n-am sa o pot face fericita.

Fericirea e un moment, si ea, adora acel moment.

Imi placea nu pentru ca iubeste Cohen ci pentru ca ia viata in serios.

Ai sa citesti aceste versuri...ai sa razi, ai sa plangi si ai sa ma suni...o sa-ti raspunda iar acea voce, rece...ai sa-mi spui ca am fost o minune, minunea ta! Dar acelasi ton iti va da curaj sa mergi mai departe . 

Si focul s-a stins, si ea, iluzia iernii a disparut....

„Miroseam a zăpezi într-o casă de lemn

La mansardă urcam sub acelaşi îndemn

Adormeam şi prin somn auzeam dinspre hol

Ciocănind în fereşti ba un om, ba un stol

Dintr-un timp fără timp apărea un poştaş

Să ne-aducă scrisori dintr-un fel de oraş

Nici atunci, nici acum n-am putut să-nţeleg

Din acele scrisori adevărul întreg”

„ Îţi scriam, îmi scriai, le puneam în cutii

Ca să aibă motiv şi să poată veni

Apărea un poştaş dintr-un timp fără timp

Să ne-aducă scrisori ca-ntr-o cotă de schimb

Dinspre munte vin nopţi fără pic de lumini

Înainte de somn te-aşezai să te-nchini

Câte nopţi au trecut, câte ore s-au scurs

Mi-ai strigat că în prag se culcase un urs

O cabană în munţi şi părerea de rău

Dulcea mea, unde eşti, unde e chipul tău

Dintr-o casă de lemn într-un tron de ciment

Şi zăpezile-n munţi care-aleargă absent”

„Şi-ntr-o zi am aflat de-o cabană care-ar fi ars

Mi-a fost greu să şi cred că e vorba de-acel adăpost

Nici nu ştiu dacă e casa mică în care-am fost

Iar de-ar fi să pot şti, n-ar avea, n-ar avea niciun ros”t”

un suflet de om...

Voiam să-ţi spun că ninge şi te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.

Un mărunţiş din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor şi tandru, dar cine să mai ştie
Şi viscolele sterpe incendiază marea
aş vrea să-ţi fiu Ovidiu în Geţia pustie.

Şi mai voiam să-ţi dărui un vechi cojoc de oaie
Şi mai voiam să-ţi dărui un drum până la munte
Şi nişte flori de toamnă, ţinute-ntr-o odaie
Dar nu ştiu câtă vreme avem de amănunte.


Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ţi spun că-i bine şi n-ai de ce te teme,
Voiam să-ţi spun adio. Voiam să-ţi spun că ninge.

un suflet de om...

muza..

ei afla ca esti "muza" mea
masculina! fara o muza..cum
oare sa poti crea ceva?si mai
ales ceva atat de
maret..dragostea e cel mai de
pret lucru pe care ti-l poate
darui divinitatea! cand apare,
ai grija sa o tii cu amandoua
mainile si sa o impartasesti
pana la ultima
lacrima..altfel..ea
scapa..fuge...se indreapta
inspre alte directii unde va fi
primita cu caldura!

fie că e personal sau rapid
destinul ei are acelasi farmec seara
când se dezbracă de umbre
Si nu uită să fie
cinci minute
femeie...
poate de aceea
ieri
când între cer şi pământ
era o calmă risipă de alb
m-a întrebat
de ce nu mai stai la pervaz
cu nasul lipit de geam şi nu mai zâmbeşti
posac i-am  răspuns
poate că aş mai vrea să visez
că fulgii sunt trepte spre cer
dar ce să-i mai cer acestei vieţi
când alba zăpadă plutind
nu-i altceva decât o bandă rulantă
pe care tot fug
şi mereu rămân legat de pământ

c-un hohot de râs peste fire
azi m-am proptit la fereastră
m-a întrebat de ce râd
pişicher făcându-i cu ochiul îi spun
de nimic nu-mi mai pasă
ninge atât de calm peste lume
şi încă o zi e atât de frumoasă...
sau poate c-am dat în mintea copiilor...

”Copil, ai multi demoni in tine. Vrei sa ii cunosti? O sa te doara al naibii de tare.”

Mi-e dor sa nu am nimic decat vise. Mi-e dor sa nu stiu ce fac maine. Mi-e dor sa iubesc si sa nu fiu iubit. Mi-e dor de tot ce e greu si nelinistit.  Ii spun  ca renunt la tot si ca ma mut intr-o garsoniera undeva la periferie  si imi termin Facultatea de Litere si ma angajez ca .... Si am sa ajung un muncitor ratat, asa cum mi-am dorit intotdeauna, fara bani, dar cu multe jurnale. 

e doar o stare

E dimineata, draga mea. Hai sa bem un ceai sau mai bine, un vin fiert, la ...

Vescan cu Alina Eremia - In Dreapta Ta (Official Single)

As vrea s-aud un glas, tarziu in noapte
Un glas ce sufletul mi-a fermecat
Sa ma alinti la pieptul tau, in soapte
In noaptea sfanta si de neuitat..

As vrea ca trupul tau sa imi ofere
Lacas de rugaciune si de dor
Pe fata rau de lacrimi sa ma spele
Caci fara tine eu ma sting si mor..

As vrea sa pot sa-mi implinesc ursita
Si fericire-n dar sa-ti daruiesc
Sa te feresc de rau si de ispita
Ce te-nconjoara gales, atunci cand eu lipsesc

As vrea sa-ti fiu si mama si dragoste si sora
Sa ma-nfasor in haina ce-mi daruie crezare
Caci in strafund de patimi se-ncinge azi o hora
Ce vesnic iti va cere..."sa nu imi dai uitare..."

e prima poezie pe care o scriu dupa 6 ani de absenta...ce efect ai asupra mea..tunici nu stii..nu stiu daca sa te consider norocos sau...tot
ce stiu e ca in curand voi tipari cartea...

dimineata

In dimineata aceasta nu vreau sa ma ridic din pat, am senzatia ca aici, in caldura

asternuturilor, nu mi se poate întampla nimic rau..aici sunt in siguranta,  tu nu

poti sa ma atingi nici macar cu o privire, cu un gest, cu un sunet de telefon..imi

amintesc perfect mesajele tale de aseara, care veneau din ora si ora, lipsite de

noima si agatatoare. Ma intreb ce-or fi insemnat sau care a fost scopul nasterii

lor devreme ce toate lucrurile decurgeau normal. Un lucru e cert: daca ai vrut sa

ma iriti, ai reusit, perfect!

Ma ridic si privindu-mi bratul in oglinda, vad urme de tine, ma insotesc mereu,

pretutindeni, neconditionat! 

As vrea sa-ti zic ceva...

""As vrea sa zic ceva. Aproape m-ai lasat fara cuvinte. Aproape. Speram sa vii. Am stat cocotata pe geam mult dupa miezul noptii crezand ca intarzii, dar tu nu ai venit deloc. Imi imaginam doar momentul in care te-as fi vazut. Acum imi imaginez toate momentele in care nu te voi mai vedea.

Ma gandesc in care parte de lume sa incep sa ratacesc, ma gandesc cum o sa-mi scot din minte tot ce am trait impreuna, ma gandesc cum o sa merg mai departe. Da, momentan doar ma gandesc pentru ca acum sunt cazuta la pamant si nu mai am nici un fel de forta sa continui.

Oare stii si tu cum e sa suni la un numar mereu ocupat? Stii cum e sa scrii randuri pe care nimeni nu le va citi? Stii cum e sa simti ca nu mai ai un loc al tau? Mereu am fost nehotarata in fuga asta a mea. Niciodata nu am stiut in ce directie s-o iau si cu toate astea langa tine simteam ca pot sa merg la pas fara sa ma obosesc inutil.

Am un infinit de ganduri ce asteapta sa fie disecat. Un infinit de intrebari fara raspuns, un infinit de vise disparut prea devreme. Stiu ca nu ti-ar fi placut sa scriu despre tine, dar trebuie sa fac ceva si momentan doar asta mai am forta sa fac. Fara nici o directie, fara vreun plan, fara vreun vis si intr-un final fara suflet. Am ajuns la apogeu. Ce se mai poate pierde cand nu mai ai nimic? M-am ridicat de fiecare data, stii? De fiecare data cu sufletul mai gol, de fiecare data mai rea.

In fata ta mi-am dat mastile jos. Una cate una le-am asezat intr-un sertar si am ramas goala. Ai avut parte de mine cu defecte, cu ceva calitati, cu drame, tragedii, comedii, zambete, lacrimi, crize, visuri, planuri. Toate astea ti le-am expus sperand sa ma accepti cum sunt si sa nu-ti doresti sa ma schimbi in vreun fel. Nu-mi doream sa ma schimbi pentru ca tie ti-am placut ca la inceput nu ceea ce as fi putut deveni. Nu-mi doream sa ma schimbi pentru ca in toata instabilitatea mea tu erai stalpul meu stabil. Intre toti barbatii din lume dimineata as fi vrut sa fiu privita doar de ochii tai albastri, dintre toate bratele  doar intr-ale tale ma simteam protejata, dintre toate sufletele care le-as fi cunoscut, pentru mine, tot al tau ar fi fost perechea mea.

In timpul ploilor torentiale ce se dadeau inauntrul meu , te sunam pe tine. Vocea ta era suficienta. Suficienta sa ma faca sa zambesc, suficienta sa ma faca sa ma gandesc cat imi esti de drag, suficienta sa te astept acasa gata sa te iau in brate si sa te sarut dupa o zi de munca. Au fost dimineti in care tranteai usa in urma ta si cu toate astea la venire tot cu zambetul pe buze te asteptam. Au fost nopti in care dormeai pe dreapta patului strangand perna in brate si chiar si atunci tot ma bagam in tine si iti mangaiam obrajii pe care-i sarutasem de-atatea ori.

Te-am privit de-atatea ori dormind, te-am luat de-atatea ori de mana, iti sarutam buzele incet sa nu-ti stric somnul si ma gandeam ca Dumnezeu nu-mi putea oferi mai mult pentru ca tu, desi erai contrariul la tot ce-mi doream pana sa te cunosc, m-ai facut fericita. Mai tii minte cum imi spuneai ca s-au aliniat planetele ca sa ne cunoastem? Ajunsesem sa cred si eu asta. Acum ce sa mai cred?

Nu am fost perfecta. Am gresit, am mintit, am fugit, dar mereu cel la care ma intorceam erai tu. Au fost atatea momente grele pe care le-ai facut usoare, atatea lacrimi pe care le-ai sters, atatea zambete pe care le largeai cu un sarut, atatea planuri pesimiste ce din perspectiva ta sunau chiar bine, atatia ani in fata ce din vina noastra acum nu mai exista.""

story...

Ce mai faci?
De când nu ne-am văzut
Ştii câte stele au răsărit
Şi câte au căzut?
Ce mai zici?
După atâta timp
Spune-mi că florile înfloresc
Nu s-au ofilit
Zi-mi ce mai faci tu
Dacă ţi-e bine
Dacă la mine te gândeşti
Zi-mi dacă îţi place
Viaţa ta nouă
Dacă e chiar ce îţi doreşti
Ce mai faci?
Care e viaţa ta?
Eşti parcă mai frumoasă azi,
Decât erai cândva
Ce mai faci?
E tot ce vreau să ştiu,
Altceva nu mai pot spera
E poate prea târziu
Zi-mi ce mai faci tu
Dacă ţi-e bine
Dacă la mine te gândeşti
Zi-mi dacă îţi place
Viaţa ta nouă
Dacă e chiar ce îţi doreşti
Zi-mi ce mai faci tu
Dacă ţi-e bine
Dacă la mine te gândeşti
Zi-mi dacă îţi place
Viaţa ta nouă
Dacă e chiar ce îţi doreştï

ma intreb...

Ma intreb daca mai pasesti pe aici. Daca mai te gandesti. Atunci cand iti scoti copilul in parc. N-am nevoie de realitate in lumea virtuala pe care am creat-o. Dar mi-e dor de tine si de scrisul dintre noi...

Buna dimineata, e pentru tine...

Intr-o buna dimineata, chiar inaintea rasaritului, in timp ce esti inca in pat 

si cand linistea va fi adanca, incat va putea fi auzita, te vei trezi dintr-un 

vis, dar nu un vis in sens obisnuit. Te vei trezi si vei merge spre fereastra 

slab luminata. Printre picaturile de roua vei putea privii dimineata inca 

intunecata, apoi cerul plin de promisiunea unei lumini stralucitoare. Privind 

roua ce scanteiaza pe catifeaua inchisa a eterenitatii, vei observa la orizont 

luna care face loc rasaritului unui astru stralucitor. Singuri, frisonind in 

contactul unui sentiment indescriptibil, esti in picioare, contempland viata 

care se trezeste incet. In curand , vei auzi un freamat in crangul apropiat - 

ca si tine, pasarea s-a sculat devreme ca sa poata saluta dimineata. Ea canta 

speranta si bucuria prin cateva note melodioase . Acolo, in indepartatul 

orizont, muntii se contureaza in violet ca niste solitare sentimente ale 

vietii. Ele sunt mari, linistite si puternice, inconjurate de o slaba lumina 

roz. 

Uniti cu aceasta splendoare, care pur si simplu exista, nu vei mai stinge 

nici un zgomot in afara de bataile inimii in fata admirabilului eveniment, 

stralucitor, glorios, din acea zi , ridicandu-se la orizont. Perdeaua 

intunecata incet se destrama, stele palesc si luna magica isi daruieste 

frumusetea rasaritului ce se desfasoara. 

Esti cu desavarsire prinsa de cilpa incantatoare, cand dintr-o dara vei spune: 

Nu vor mai continua aceste dimineati, fricile mele , grijile mele, visele si 

iluziile vor fi niste non-lucruri. 

Dupa toate acestea, soarele rasare din spatele muntilor si vezi o bijuterie de 

foc ale carei raze ating valea brumoasa ca niste mesageri ai sperantei. 

Superbul M. se ridica in cer, cerul imbratiseaza toate tonurile de rosu si de 

roz. Pasarea canta mai tare si lumea intreaga se trezeste in aceasta dimineata 

agrementata si cu o minunata briza. 

In timp ce asisti la acest spectacol grandios, martor al tuturor acestor clipe, 

de al caror farmec esti cuprinsa in intregime, iti vei lua elanul, intelegand 

deodata ca tu esti intr-adevar viata soarelui , viata lui M. Cum esti pasnica si puternicul sentiment al vietii din indepartatele orizonturi. Cum esti rasaritul, cu fasaitul crengilor, picaturile de roua, cantecul suav al pasarii. Si la rasaritul urmator, vezi lumina . Si vei fi prinsa in maiestoasa frumusete a tot ceea ce este , caci ai devenit una cu lumina, puterea , continuitatea muta a acestei forte. Una este sa auzi vorbindu-se despre adevar si asta este sa-l realizezi. Cu toate acestea, la momentul cel mai putin asteptat, te vei scula si vei admira o asemenea frumusere pe cer. Si constiinta acestui adevar prin pacea fiintei va devenii realitate....intr-o buna dimineata. 

Atunci, cuvintele confuziile, maniile , renegarea de sine , cercetarile , 

cartile, toate complexitatile relative la intelegera luminii vor lua sfarsit. 

In locul lor va fi o profunda cunoastere...imposibil de descris 

Dimineata ta va venii...cuma a venit si pentru mine candva...dimineata aceasta.

Iubita ta...muza ta...

Un proiect deosebit, romantic şi creativ în acelaşi timp, aparţinându-i unui fotograf rus, Murad Osmann, care călătoreşte în jurul lumii alături de prietena sa… muza lui, am putea spune. În fiecare fotografie Murad îi întinde mâna iubitei sale, care se afla mereu înaintea lui şi pare că îl îndreaptă spre cele mai frumoase locuri din lume. Proiectul se numeşte foarte sugestiv “Follow me” şi puteţi vedea toate pozele pe instagram  sau pe pagina de facebook a lui Murad. Cei doi şi-au început călătoria în octombrie 2011 unde credeţi? în Barcelona… iar în momentul de faţă au ajuns la New York, se pare. Bineînţeles că m-am “documentat” şi am aflat că pe “muza” o cheamă Nataly Zakharova, este journalista în Moscova, iar proiectul acesta a fost ideea ei.

http://instagram.com/muradosmann/

Sinceritatea e probabil cea mai puternica arma la indemana noastra

La malul marii, cu picioarele goale in apa rece, ca un dans pagan...lumina aia incredibila a apusului, gandurile tale, apa eu si tu...noi...cea mai frumoasa forma de umanitate...si visul nostru de weekend...

Vremurile s-au schimbat, insa oamenii raman singura constanta...

Fericirea inseamna sa fii intr-un loc si sa nu-ti doresti sa fii niciunde altundeva

Fericirea inseamna sa fii intr-un loc si sa nu-ti doresti sa fii niciunde altundeva

Nu poti sa le urasti pe toate care inca se gandesc la mine.
Ar fi trebuit sa intelegi pana acum ca am ganduri serioase. Ca am lasat cluburile pentru caldura de acasa, ca am lasat totul pentru tine. Mi-a fost greu sa renunt la tot ceea ce am fost odata. Mi-a fost teama ca nu voi stii sa traiesc modest, obisnuit fiind cu portofelul mereu plin . Am renuntat la multe. Fara sa-mi ceri si fara sa-mi dau seama. Atat de natural. Nu-mi pare rau ca te-am ales pe tine. Poate pentru ca ai fost prima alegere constienta. Prima langa care am vrut sa raman.
Aici e vorba de dragoste, fericire si incredere. Cred ca iubirea, e cea mai mare aventura, pana la urma. Sa stii ca-ti lasi viata in mainile unei femei iar acesta poate oricand sa stranga pumnii . E vorba de incredere. De increderea acordata unei persoane. De felul in care-ti spune totul cu o privire, in aglomeratia unei zile ca asta. De felul in care se uita la tine , iar tu...o linistesti . o faci sa uite. sa uite de tot, de viata de pana acum, de relatii esuate, de picioare-n fund, de vorbe nemeritate , sau de grija zilei de maine.
Stii tu care.

aproape liniste iu..iu...

norii-s de argint si zboara departe
cerul in
noaptea-i o perdea si in fereastra mea
doar umbre care incet dispar.
cand nu esti aici e camera goala, 
e timpul lenes, mult prea lung
deloc nu mi-e somn,
si-n loc sa adorm 
incerc cu gandul sa te-ajung.
se-nsenineaza cerul departe,
ceata dispare rupta in fasii.
strazile-s pustii daca tu nu vii,
degeaba-ncepe, incepe o noua zi.

refren:
nu te-ndeparta, nu ma mai lasa
singur sa te-astept.
nu te razgandi, nu ma ocoli,
nu mai fugi.

nu te-ndeparta, nu ma mai lasa
singur sa te-astept.
nu te razgandi, nu ma ocoli,
nu mai fugi.

si e linistea iar 
prea aproape de mine,
prea triste visele imi sunt.
de ce nu esti aici
sa-ti pot vorbi,
sa imi vorbesti,
s-apropii cerul de pamant.
si e linistea iar 
prea aproape de mine
de ce n-auzi chemarea mea?
te strig mereu,
te strig in gand
si inima mea ca un ceas batand.
se insenineaza cerul departe.
ceata dispare rupta in fasii,
srazile-s pustii daca tu, tu nu vii
degeaba incepe, incepe
o noua zï.

O floare...

O floare, un gest, un gand. Multumesc!

dintr-un comentariu... o postare!

"""Am lasat in urma o dara de parfum menit sa rascoleasca amintiri…cele doua lumi s-au amestecat, intre peretii calzi si moi…un pat, aparent moale…dar atat de confortabil alaturi de el…asa e…era el...atat de natural…acei ochi patrunzatori isi priveau dragostea prin buzele catifelate ce s-au rostogolit suav peste chipul ei...bland…ca un gandacel de forma semisferica, cu elitrele rosii patate cu puncte negre…desigur…ele erau singurele care le veghea iubirea…atat de mare..atat de multe…iubirea din ochi, din trup, chiar si susurul apei ce se auzea in fundal, parca isi urma cursul mai tare ca niciodata, mai puternic ca oricand…numai ele au fost pe acei pereti calzi si moi…si o soapta care spunea “ Cuprinde-ma…isi aseaza capul pe pieptul meu, se incolaceste in jurul trupului si…am format un intreg, menit sa rascoleasca amintiri . Puzzle ii spunem noi...doar impreuna suntem completi...apoi....timpul este atat de scurt, trece atat de repede cand sunt langa ea…au fost atat de multe…stelele si luna, de langa izvorul ce curgea lin, imi sopteau la ureche cu un sarut...am atatea sa iti spun…Am oprit masina, a intrat, cuprnsa de un dor arzator, simtea atat de mult sa mi-l impartaseasca…prin simpla ei prezenta prin sentimentele profunde ce le poarta in inima pentru mine, i-am acoperit buzele cu degetul magic…asa cum ii place ei sa imi spuna…apoi i-am asezat capul pe pieptul meu…doar asa simt ca traiesc…ca alaturi de ea, e mai bine ca niciodata si alaturi de el e mai frumos ca oricand…a inchis ochii si mangaind-o i-am spus: “ Ma gandeam la tine…ma gandeam la cat esti de frumoasa, ma gandeam la cele mai frumoase haine ale tale, sunt mainile barbatului care te iubeste…”. As vrea sa-nvat sa daruiesc la fel de mult cat te iubesc, oh, Doamne cat te iubesc…Ce fericire, numai pentru mine esti. Fata in boxeri si in tricoul alb. Răsăritul ăsta e adevărat? Lumina soarelui? Fluturi atrasi de lumina becului care nu există...ne-anuntau ca o noua zi a inceput...dar orele au trecut atat de repede in bratele ei..in bratele lui...o noua zi a fost toata noaptea, in care nu ne-am dezlipit din intreg...nu am stiut ce inseamna eu...si tu...am simtit ca suntem noi ...apoi ..i-am spus...diseara e bal in salonul oval, parfumuri discrete, dantele cochete, pluti-vor prin aerul cald de la bal, diseara tarziu, tarziu in salonul oval. Mai stai deci iubito, Cenusareaso, acuma, cand mana mea ar cam vrea s-o cuprinda pe-a ta intr-un gest de amor si condurul observ ti-a ramas in picior....cat de frumos a fost... “Am lasat in urma o dara de parfum menit sa rascoleasca amintiri“ …CHIP SLAVON SI NUME DE REGINA!"""

primul dus impreuna

Iti asezi cerceii cu grija la locul lor, pe noptiera din dreapta si te gandesti la biroul meu pe care i-ai aseza de-atatea ori... Iti iei agrafa de par si fara macar sa te uiti in oglinda iti prinzi parul. Ignori cele cateva suvite rebele, care azi nu mai conteaza daca se uda. Parca imi auzi vocea de undeva departe. “Faci tu prima dus sau fac eu?” “De ce n-am face impreuna?” Pari surprinsa dar ma iei de mana si ma conduci in baie. Dau drumul la apa fierbinte si inchid ochii. Te simt acolo, miroase a tine si apa care imi curge pe trup imi invadeaza porii cu aroma ta. O las sa imi mangaie trupul si parca simt mainile tale pe gat, pe umeri si pe spate. Caut in intuneric gelul de dus si cand in sfarsit il gasesc iti vad zambetul de pe buze care iti insoteste intrebarea “Imi dai voie sa te sapunesc eu?” Iti intind tubul si-ti vad ochii sclipind de bucurie. Iti freci usor palmele una de cealalta si cu mangaieri fine imi atingi umerii si spatele. Buzele-ti intredeschise imi implora gemetele, ochii-ti lacomi poftesc atingeri interzise. Iti soptesc ca ar fi trebuit sa te faci pianista si ma privesti surprinsa. “Pentru ca-mi place concertul pe care degetele tale il sustin pe clapele pielii mele” Fiecare atingere inventeaza o nota noua, nemaiauzita pana azi, care pana si pe Mozart l-ar face invidios pe talentul tau. Imi zambesti si iti continui concertul in Sol Major trecand de la Adagio la Allegro ca mai apoi sa il sfarsesti in Presto odata cu respiratia mea. Te uiti triumfatoare la picioarele mele tremurand asemenea corzilor de pian, imi asculti inima aplaudandu-ti concertul si-ti apleci buzele la urechile mele intrebandu-ma “Cum?” Imi privesti ochii si-ti gasesti raspunsul in ei pentru ca buzele mele nu ar putea decat sa coboare extraordinarul la nivel de ordinar. Cu ochii inca inchisi opresc suvoiul de apa care mi se scurge pe trup si prin ganduri dar porii mei inca inhaleaza adanc aroma ta. Deschid ochii si ma simt atat de singur cu stropii de apa care imi imbratiseaza trupul. Ies din dus si ma intind dupa prosopul care alta data mi-l intindeai tu. Imi infasor trupul in prosopul uscat care absoarbe odata cu picurii de apa si urmele tale din gandul meu. Ma privesc in oglinda aburita si chipul tau apare in oglinda privindu-ma sever.

trupurile noastre faceau dragoste chiar si fara sa se atinga

E usor sa-ti dai hainele jos si sa faci sex. Oamenii fac asta tot timpul. Dar sa-ti deschizi sufletul altei persoane, s-o lasi sa-ti cunoasca spiritul, gandurile, temerile, sperantele si visele...asta inseamna cu adevarat GOLICIUNE. Nu stiu daca ea stie, eu pot simti cum trupurile noastre fac dragoste chiar si fara sa se atinga. E putin bulversata in ultima vreme, dar n-a uitat sa-mi aminteasca ca-i place foarte mult sa faca dragoste...

Ce bine miroaseee...

Purtam pantaloni gri si un tricou rosu mulat... Ea o rochita jucausa, scurta, albastra, gene lungi si un ruj placut... ...................................................................... ...................................................................... Ea, poate are mai multe detalii...

"La multi ani, iubito!"

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală. Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul. Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească. “Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap. M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.” Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se află un alt bilet. “Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.” Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește. “Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară. Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.” Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți. Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește. “Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.” Ea zambește și deschide biletul. “Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.” Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda. “Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda. Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!” Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet. “Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.” Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide. “De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.” Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit. Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă... ~Autor necunoscut~

Petale de trandafir, ciocolata fina, sampanie si ea...

Pentru mii de zambete si-un hohot, Pentru rasul tau copilaresc, Pentru faptul ca m-ai dat in clocot Iti aduc luna-n dar si-ti multumesc.

Nu fi suparata...cat costa viata ?

Sa nu lasi un lucru banal ca supararea Sa creasca cum creste in tinda floarea. Arunca peste dansa o urma de iubire, Si vezi cum o sa iasa, lastar de fericire!

Mine from Alvaro de la Herrán on Vimeo.

Crezi in destin ?

Timpul trece prea repede, cand e langa mine. Fiecare zi vine si pleaca ca si cum nu ar fi fost. Singurele dovezi raman saruturile de pe trupul ei.

Zilele acestea, timpul a trecut mult prea repede.

Si totusi, binele absolut, locul in care nimic nu o poate atinge e tot in bratele mele. Iubesc feminitatea ei, puterea ei, bunatatea ei, echilibrul pe care mi-l ofera, dragostea din ochii ei si acel pupic sfios pe care mi-l ofera in fiecare dimineata.

gandurile...

Gandurile sunt cea mai mare tortura pentru om. Desi se spune ca sunt un teritoriu nepatruns de ceilalti, credeti-ma.... azi m-am simtit ca o carte deschisa, in care se vedea clar orice semn de intrebare.

Ma gandesc ca...nu te-am sarutat destul... Inca nu am memorat buzele tale, incat cand inchid ochii sa simt ca esti aici, sarutandu-ma.Esti chiar tu!

Tac si savurez furtuna din ochii ei.
..................................................
Iar cu ea, e pur si simplu mai bine ca niciodata.

Zambetul ei superior..nu-l pot compara cu nimic. Privirea ei arzatoare n-am s-o uit prea devreme..

Barbatul trebuie sa invete sa construiasca momentele speciale si femeile sa nu le strice...!

shh..taci!

Uneori o daram cu un cuvant sau pur si simplu prin tacere. Tacerea a fost intotdeauna aliatul meu de nadejde, numai cu tacerea am avut si am in continuare o relatie de durata. Iar ea, prefera "sa o lovesc" sa-i intorc un cuvant sau sa-i arunc o privire, decat sa ma vada lasat cu tacerea. Imi spunea ca indiferent ce ar exprima ele,... cuvintele striga tare: "Imi pasa!", in vreme ce tacerea inseamna un mare nimic. Tacerea e o prapastie fara fund, un gol, in tacere ramai doar tu in intuneric cu infinite posibilitati de umplere. Imi spunea ca asta e cumplit. Ne faceam mai mult rau decat bine, dar cand era bine era atat de bine, incat uitam tot raul.

fericire - suferinta

Te poate face fericit numai un om care te poate face si sa suferi. Daca vrei fericirea absoluta, trebuie sa-ti asumi riscul suferintei supreme.

femeie frumoasa

Acum, o femeie frumoasa citeste acest BLOG! :)

din nou...mi-am amintit din nou de tine..
tu...acea amintire frumoasa..
de care nu pot usor scapa..
iar de cate ori incerc...de cate ori reusesc...
un mesaj te aduce inapoi..
asta a fost seara ta..imi promit sa nu mai fie alta..
sa fii fericita, scumpa mea!

A fost o saptamana plina, dar totusi linistita in bratele ei. Ultimele zile...au schimbat cam totul.
3 dimineata si un mail de la ea:

"Nici nu stiu cum sa incep. Sunt vreo doua zile de cand nu mai vorbim. Spun vreo doua pentru ca desi ieri numaram orele sperand ca vom vorbi azi prefer sa accept pur si simplu ca e mai bine sa nu vorbim.

Eu consider ca atunci cand o persoana tine la tine sau ii pasa in vreun fel de tine lasa orgoliul deoparte dupa ce se calmeaza si incearca sa vorbeasca. Ei bine, nu si tu. Sunt constienta ca nu ai face asta. Esti genul de om care chiar daca ai iubi, din orgoliu, m-ai lasa sa plecc si nu ai incerca sa-mi spui mai stai. Ei bine pentru mine astfel de oameni sunt prea greu de inteles. Eu sunt femeie, vreau sa vad ca vorbesti cu mine, ca-mi raspunzi, sa vad ca totusi faci si tu ceva nu doar eu. Si eu sunt orgolioasa, dar atunci cand e nevoie mai las de la mine.

Si de aceasta data a fost la fel. Am lasat de la mine o data, de doua ori, chiar si a 3-a oara. Tu pur si simplu te-ai hotarat daca sa vorbesti sau nu. Ei bine de data asta renunt sa fac asa ceva.
In fond cat tine la tine o persoana care mereu asteapta sa faci tu primul pas, o persoana care are un orgoliu ce depaseste sentimentele pentru tine? Oare asemenea persoane au sentimente? Eu  ma indoiesc. Asta nu mi se pare decat un joc de du-te vino continuu, un joc de mi-e bine cu tine, dar hai sa vad cum e si fara tine, un joc de-a v-ati ascunselea in care la un moment dat unul nu-l mai gaseste pe celalalt.

Eu una m-am saturat de astfel de jocuri. E drept: esti o persoana care m-a facut sa-mi doresc stabilitate, o persoana langa care mi-am dorit sa raman, o persoana langa care si “a face nimic” avea ceva special. Cu toate astea nu pot lasa de la mine la nesfarsit pentru o persoana ce pur si simplu nu vrea sa lase nimic de la el."

I-am raspuns:
  In dragoste nu conteaza cat dai, ci la cat renunti!

de ce tin la tine ?

Ma intrebai de ce tin la tine. Pai pentru diminetile alea in care tineai mortis sa fii prezenta pe un peron pustiu si renuntai la somn pentru mine, pentru orele pierdute pe drum pentru a fi impreuna, pentru noptile alea in care amorteam cand adormeai pe mana mea, pentru diminetile in care te trezeai inainte mea si ma lasai sa mai dorm, pentru felul in care ma luai de mana, pentru cum imi zambeai cand te priveam, pentru cum ma priveai cand iti spuneam ceva important pentru mine, pentru cum ma ascultai cand iti povesteam ceva ce nu te interesa, pentru cum imi spuneai sa ma imbrac ca e frig, pentru cum erai langa mine atunci cand eram suparat, pentru ca stiai sa ma faci sa tac fara sa tipi, pentru ca puteam sa ma prabusesc din doua cuvinte rostite de tine, pentru ca puteam sa zambesc din cauza altor doua vorbe spuse tot de tine, pentru ca niciodata nu ti-au placut filmele alese de mine si totusi ne-am uitat la ele impreuna, pentru ca ne placea sa mancam prajituri impreuna, pentru ca nu mi-ai cerut imposibilul, pentru ca stiai cum sa ma atingi si unde, pentru ca stiai cum sa-mi dai hainele jos,pentru ca stiai cum sa ma iei in brate ca pe un copil, pentru ca stiai sa ma tratezi ca pe un barbat, pentru ca stiai sa te impui, pentru ca stiai cum sa ma faci sa ma pierd alaturi de tine.
Pentru toate astea am ajuns sa tin la tine, pentru toate astea am crezut ca putem fi noi si restul, pentru toate astea am crezut ca va putea fi bine.

Iti ofer toata viata care mi-a mai ramas pentru toata moartea pe care ti-am sadit-o.

As iubio

As iubio pentru ca n-ar avea nimic din femeia ideala pe care o visam cu ani in urma… Nu ar fi cea mai frumosa si nici cea mai ravnita, dar la bratul ei m-as simti eu cel mai frumos si mai invidiat barbat din lume. As iubio pentru ca nu este  perfecta,  dar este perfecta pentru mine si alaturi de ea viata ar fi mai frumoasa decat mi-as fi imaginat-o vreodata. As iubio pentru felul in care ma inveleste noaptea si pentru ca imi lasa ultimul fursec dimineata. As iubio pentru pasiunea pe care o pune in tot ceea ce face, pentru ambitia ei si as fi mandru ca sunt iubit de o femeie ca ea. As iubio pentru ca ar iubi la mine lucruri pe care eu nu le-am vazut niciodata, nimicuri pentru care nu m-a mai iubit nimeni pana atunci…frumusetea mea ar fi in ochii ei. As fi recunoascator vietii pentru ca am intalnit-o si le-as mulţumi oamenilor care m-au facut sa plang in drumul meu spre ea…as inţelege “De ce?” si m-as uita in urma zambind. As iubio pentru ca iubirea ei m-ar face sa fiu mai bun. As iubio si iubirea ei mi-ar fi de ajuns. As iubio pentru ca nu m-ar lasa sa fac intotdeauna ce vreau…nu mi-ar spune “cum vrei tu”, “unde vrei tu”, “cum crezi tu” si nu i-ar fi teama sa-mi spuna “nu”. As iubio pentru ca ar fi cea mai aspra critica a mea si pentru ca alaturi de ea voi deveni zi de zi un om mai bun si mai barbat. As iubio pentru ca alaturi de ea lumea ar fi mai frumoasa…nu mi-ar mai pasa ca in jur oamenii sunt rai, mincinosi, prefacuti si as trece zambind prin viaţa. As iubio pentru ca dupa cea mai urata zi, odata ajuns in braţele ei as simţi ca toate trec… As iubio pentru ca ma ia de mana atunci cand mergem pe strada si ma ţine strans in braţe atunci cand altcineva se uita dupa mine. As iubio pentru ca ma mangaie pe par si ma saruta pe frunte…pentru ca ii e drag copilul din mine si iubeste barbatul care sunt. Alaturi de ea mi-ar fi teama de fericire. As iubio cu teama ca visul s-ar putea termina si as simţi o strangere de inima la gandul ca poate intr-o zi ea n-o sa mai fie langa mine. M-as gandi cu groaza ca iubirea nu se cumpara, dar se plateste scump si ca marea fericire de azi ar putea fi suferinţa de maine. Dar as iubio atat de mult, incat nu mi-ar pasa daca a doua zi m-ar distruge…as iubio si as sti ca nu ar face asta. As iubio, daca as gasio…”

""Stiu ca ma iubesti...

Stiu ca iti doresti mai mult, si ai vrea sa te ating...

Adormi si visezi premeditat la mine.

Simti cum iti mangai coapsele, apoi mugurii tai pudici..

...ai vrea sa te impotrivesti, dar nu poti..

Iti simt bataile inimii, prin pantecul tau deja umed..

Te joci prin parul meu, si iti doresti mai mult.

Urc, te sarut usor pe gat,

...apoi lunec spre buzele tale dornice de a ma cunoaste.

Te cunosc...ma cunosti...suntem fericiti !..

...dar te trezesti, si iti doresti sa fii atinsa..

Zambesti si oftezi, si incerci sa ma scoti din inima ta..

Iti doresti... si gasesti pe cineva care sa te atinga,

insa gandul tau zboara catre mine...

Incerci sa ma scoti din inima ta...dar nu reusesti...

Dar oare chiar vrei asta cu adevarat ?...

Stiu ca ma iubesti...si eu...""

inceput de an

La inceput de an, toata lumea se supara pe toata lumea...2013 o fi un an cu ghinion ?

Vreau sa cred ca am o viata frumoasa, ca tot ceea ce am facut a fost frumos, ispititor, idilic, ca nu imi pare rau, ca EA a fost pura si relatia mea deasemenea. Imi spunea o cititoare ca sta prin preajma numai pentru ca stie ca intr-o zi voi scrie ca am inselato, ca nu mai e cum a fost, ca am facut o greseala. Vrea sa vada cum o sa ies si daca o sa ies din acea mizerie.

Ei bine, azi pot sa spun ca nu am cum sa scriu asa, ca nu sunt sortit acelui grad de mizerie, ca nu am facut-o niciodata… iarasi, nu se stie niciodata.

In viata mea au fost persoane frumoase, speciale in felul lor, dezamagiri din care am invatat cate ceva… chiar si EA m-a dezamagit intr-un mod urat insa nu pot spune ca regret tot ceea ce a fost. Da, la final s-a dovedit o masca insa oare doar destinatia este importanta intr-o calatorie?

Stiu ca, cu fiecare experienta am fost mai aproape de mine, de divin, de intelepciune, cu fiecare relatie am mai crescut, cu fiecare lacrima am devenit mai puternic, iar azi stiu sa ma las invatat sa iubesc… sa fiu implinit.

Revenind, da, uneori mi-e frica ca nu o sa mai stiu sa traiesc fara EA, ca tot ceea ce stie despre mine se va intoarce impotriva mea, ca voi pierde, dar, iarasi, nu pot sa nu ma intreb, daca o relatie trebuie cladita pe incredere, respect, cum sa pretind toate astea fara a oferi ceva in schimb? Mai mult, daca o minciuna duce la alta, de ce as alege sa mint?

inca ai fugii descaltata dupa el..
nu-i de inteles...si nici nu trebuie...
noroc de ea, trista ta de suflet..
ce a fost mereu acolo...de la un inceput la altul..
a fost un an plin..dificil..dar asta va fi si mai greu..
Cu toate astea beau si dau foc...sa se duca dracu toate relele...

Replicile ei memorabile in 2012:
eu: Mai esti cu el ?
Sara: Unde am scuipat, nu pup. Las pe altele sa linga...
eu: Ti-a placut cadoul de Craciun?
Sara: Fetele cuminti primesc cadouri de Craciun, fetele rele primesc cadouri tot anul...
eu: Inca ma gandesc la ea...
Sara: Acum o vrei, cand te priveste cu ura...cand te iubea..nu era buna...
eu: Vreau sa plec!
Sara: Vrei sa pleci! Te omor!!!
Sara: Ceva mai bun nu vei gasi!
eu: Ceva mai sexi, nu!
Sara: Te rog, scrie doar pentru mine!